„ZIUA ACEEA ŞI CEASUL ACELA” „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Matei 24:36 Pare foarte îndrăzneţ să dezbatem acest verset. Cei mai mulţi oameni, consideră că „ziua aceea şi ceasul acela” arată spre timpul sfârşitului lumii, timp în care va avea loc şi venirea lui Hristos. Ei cred că acel timp este bine tăinuit de Tatăl, de Dumnezeu, şi nu va fi cunoscut oamenilor până ce acesta se va îndeplini. Noi contestăm această idee, Biblia ne ajută să înţelegem corect şi acest verset (Matei 24:36), după un studiu atent, astfel: „… voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.” 1Tesaloniceni 5:4, 5. Timpurile sunt destul de înaintate. Venirea a doua a lui Hristos este foarte aproape. Doreşte cineva să fie luat pe neaşteptate? Doriţi ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ? Desigur, nu! Atunci este foarte înţelept să aprofundăm acest subiect. IEHOVA, Dumnezeul cel drept şi adevărat, arată prin Isus şi proorocii Săi, spre un timp în care taina Sa se va sfârşi (Apocalipsa 10:6, 7). Nu cumva a sosit acel timp? Ba da! Cum ştim aceasta? Broşura „Secerătorul” ( se poate găsi pe site: www.grupcaleasfanta.ro), cât şi actuala ediţie cu temele ei anterioare, ne învaţă încontinuu acest lucru. Să facem un scurt rezumat: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” Amos 3:7. Astfel, IEHOVA arată cu mii de ani înainte, toate stările, bune şi rele, prin care poporul Său de astăzi, trebuia să treacă. El foloseşte în acest scop proorocii, pe Isus şi apostolii. Toate amănuntele care ne sunt date folosesc în a identifica corect acest popor. Prin prooroci ne arată dinainte că poporul Său va trece prin 70 de ani de belşug spiritual şi apoi 70 de ani de foamete spirituală sau „robie”. (Geneza 41). Apariţia unui mic grup de creştini împreună cu Charles Taze Russell, aproximativ în anul 1871, care aduceau „Tatălui” o închinare curată, nu a fost întâmplătoare. Tot prin prooroci, acest grup este asemănat cu un chip al cărui cap era de aur curat, dar acel chip a degenerat, astfel picioarele au ajuns lut amestecat cu fier. (Daniel 2). Poporul, un timp este bântuit de „fiare” (puteri). (Daniel 7, 8; Apocalipsa 13). Tot prin prooroci, spre sfârşitul perioadei de robie a poporului Domnului, se arată eliberarea care se desfăşoară în 70 de săptămâni. La sfârşitul acestora va avea loc venirea lui Mesia. (Daniel 9). Cuvintele lui Isus, redate de evangheliştii Matei, Marcu, Luca şi Ioan, la fel arată semne precise ale revenirii Sale, chiar dacă sunt spuse de cele mai multe ori în pilde sau într-un sens figurat. Pentru ca orice mărturie să fie dovedită cu „doi sau trei martori” (2Corinteni13:1), apostolului Ioan îi este descoperită din nou, întreaga stare a poporului lui Dumnezeu chiar în timpul numit „ziua Domnului”. (Apocalipsa 1:10). Dacă mai ţinem cont şi de proorocia lui Moise, de Psalmii şi de toţi proorocii, este uşor de înţeles în ce timp ne găsim acum. Dacă perioada de belşug de care s-a bucurat poporul Domnului în timpul din urmă a început aproximativ în anii 1871 – 1872, perioada de foamete spirituală, care este un timp în care IEHOVA nu mai vorbeşte poporului Său, pedepsindu-l astfel pentru abaterile lui, începe undeva în anul 1941 şi se încheie în anul 2011 – 2012. Mai mult ca oricând înainte, trebuie să înţelegem cuvintele lui Isus care spun că: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” Matei 24:31. Restabilirea poporului Domnului este acum în toi. Domnul IEHOVA începe iar să vorbească poporului Său. Dorim noi să ştim ce are acum IEHOVA de spus poporului Său? „Căutăm”? „Batem”? Veghem? Isus ne învaţă: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?” Matei 7: 7 – 10. Fraţilor, să nu ne sfiim să cerem de la „Tatăl”, prin rugăciuni sincere, înţelepciune şi priceperea corectă a „Cuvântului” Său, chiar şi în ce priveşte „ziua aceea şi ceasul acela”, căci deja Domnul răspunde celor ce caută din sinceritate. Înainte de a intra în alte amănunte, trebuie subliniat faptul că Isus nu sfârşitul lumii îl avea în discuţie cu ucenicii când a zis că „ziua aceea şi ceasul acela” nu-l ştie nimeni, ci Isus discuta cu ucenicii despre dărâmarea Templului şi a Ierusalimului. După cum Ierusalimul literal şi Templul său au fost distruse, tot la fel trebuia să se întâmple şi cu „Ierusalimul” spiritual care era format din „Iudei” „tăiaţi împrejur” în inimă (Romani 2: 25 – 29) şi cu închinarea acelor oameni de diferite naţionalităţi numiţi simbolic „Iudei”. Dărâmarea Templului spiritual mai este şi altfel descrisă: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” 2Tesaloniceni 2: 3, 4. Să înţelegem că a fi aşezat „omul fărădelegii” în „Templul lui Dumnezeu” sau a înlocui închinarea curată cu una falsă, înseamnă un „Templu” distrus. Despre aceleaşi întâmplări Isus spune: „De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi…” Matei 24: 15, 16. Vorbeşte cumva Isus aici de un timp pe care nu trebuie să-l ştie nimeni? Dimpotrivă! Isus spune: „cine citeşte să înţeleagă” sau „cine este în Iudea să fugă la munţi”. (Aşa cum s-a arătat în tema nr. 7, „sfârşitul lumii” este o expresie populară, el nu va avea loc niciodată. Biblia vorbeşte de alte sfârşituri care sunt detaliate în tema respectivă.) Acum, dacă Isus avea în vedere revenirea Sa, referindu-se la „ziua aceea şi ceasul acela”, am putea întreba: Trebuie un creştin să fie interesat de aceasta? Recent, am auzit pe un anume „creştin” spunând: „Nu este treaba mea când va veni Isus, nu mă interesează! Să vină când o vrea El să vină!” Ce ziceţi: această atitudine aparţine „fecioarelor” înţelepte sau celor nechibzuite? Desigur, cele nechibzuite au un asemenea comportament. Numai un făţarnic poate spune că îl iubeşte pe Isus, dar venirea Sa nu-l interesează. Dacă avem un fiu sau altfel de rudă, pe care-l iubim şi este plecat undeva în străinătate, îl aşteptăm cu drag acasă, ba chiar îl întâmpinăm la aeroport , port sau gară. La fel procedează şi cei ce-L iubesc pe Isus şi aşteaptă venirea Lui. Apostolul Pavel, ne spune că cei „vii”, adică vii spiritual care au vegheat încontinuu, vor întâmpina pe Domnul în văzduh: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1Tesaloniceni 4:17. (Şi acest verset s-a dezbătut deja în tema nr. 5, dar îl reamintim pentru ca cei morţi spiritual să poată reveni la „viaţă”. Este timpul mai mult ca oricând înainte, „să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”, căci dacă noi nu vom vorbi acum, „pietrele” vor vorbi. Habacuc 2:10) Desigur, nu este vorba de o răpire literală aici, ci a întâmpina pe Domnul în văzduh, înseamnă a iubi venirea lui, a o dori, a veghea şi a începe activitatea pe care Isus o va face îndată ce va veni. Când i-au slăbit puterile şi moartea literală îl pândea, apostolul Pavel a spus: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 2Tim4:8 Chiar merită „să iubim venirea Lui”. Plata este „cununa neprihănirii”! De ce a spus Isus că: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”? Da! Aşa era atunci! Nu ştia nimeni, nici Fiul chiar, pentru că Isus, Fiul, nu trecuse încă proba finală, moartea şi apoi să plece la Tatăl. Ioan 12:27, 14:28. Dar despre „ziua aceea”, proorocul Zaharia, fiind inspirat chiar de Tatăl IEHOVA, spune: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.”Zaharia 14:7. Întocmai ca şi Isus, proorocul Zaharia spune că este o zi cunoscută doar de Domnul, pentru ceilalţi fiind „nici zi, nici noapte”, adică ceva neclar, nesigur, însă avem promisiunea că „spre seară”, spre sfârşitul acelei zile, deosebită de alte zile, „se va arăta lumina”! Nu cumva, fără să ne dăm seama pentru că nu am vegheat îndeajuns, suntem tocmai spre seara acelei zile? Ba da! Aşa este! „Ziua aceea” va culmina cu venirea lui Mesia, Unsul! Prezenta „lumină” dovedeşte aceasta! Curând urmează înnoirea „tuturor lucrurilor”! Acesta este un alt motiv pentru care merită să aşteptăm şi să iubim venirea lui Hristos. Să cităm versetele: Matei 19:28 „Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” Şi Faptele Apostolilor 3:21 „…pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.” Chiar aşa stau lucrurile, putem spune că întreaga Biblie se rezumă la aceste timpuri. Dacă mai mulţi prooroci au vorbit despre prima venire a lui Isus, arătând dinainte seminţia, locul unde se va naşte şi multe întâmplări din viaţa Sa pe pământ, despre a doua Sa venire au vorbit toţi sfinţii prooroci. Cum ne-am putea închipui că acest timp ar prinde prin surprindere pe cei atenţi? Doar cei ce nu doresc să vadă nu văd acum! Aşa cum s-a mai citat: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” Amos 3:7. Dacă mulţi oameni refuză să vadă şi să înţeleagă aceste timpuri, pentru IEHOVA sunt importante şi sunt făcute cunoscute slujitorilor Săi. IEHOVA, prin rândurile Scripturii, ne transmite învăţătura pe care astăzi trebuie să o ştim. El ne arată timpuri în care vorbeşte şi timpuri în care tace, timpuri în care anumite lucruri sunt pecetluite şi de ce sunt pecetluite şi timpuri însemnate când peceţile sunt rupte. De asemenea, ne arată spre un timp în care tainele Sale iau sfârşit. Cine nu vede „lumina” atunci când IEHOVA o trimite? Cel ce nu doreşte să-şi deschidă „ochii” ca să vadă, cel „orb” sau cel pedepsit de IEHOVA şi „aruncat în întunerecul de afară”. Mulţi oameni găsesc o scuză citând versetul: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Fapte 1:7. Într-adevăr, în acel moment, ucenicii nu puteau purta tot adevărul (Ioan 16:12 ), de aceea Isus le-a spus doar ceea ce era necesar atunci pentru ei. Chiar dacă au petrecut câţiva ani împreună cu Isus, multe lucruri nu le-au înţeles şi-L întreabă: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” Fapre 1:6b. Ucenicii lui Isus, care aveau de răspândit o lucrare pe tot pământul, nu trebuiau să vestească lucruri pe care Tatăl le păstra încă sub stăpânirea Sa, dar Isus îi încredinţează: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8. Dacă am vrea să spunem că tainele lui Dumnezeu, în ce priveşte omul şi pământul, nu vor fi niciodată ştiute în întregime de către om, Biblia arată contrariul. Astfel Biblia, prin prooroci, prin Isus şi apostoli, dovedeşte că cei înţelepţi şi fără răutate şi cei ce veghează, vor înţelege timpurile în care IEHOVA îşi va întoarce iarăşi faţa spre poporul Său, îi va vorbi din nou şi nu-i va tăinui nimic. Altfel spus: „taina lui Dumnezeu se va sfârşi”. Apocalipsa 10:7, Daniel 9:24, Matei 24:47. Îndată ce „taina lui Dumnezeu se va sfârşi”, „ziua aceea şi ceasul acela” nu mai sunt o necunoscută. Apostolul Pavel, vorbind Tesalonicenilor despre venirea lui Isus, spune: „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.” 2Tesaloniceni 2:1, 2. Îi îndeamnă aici apostolul Pavel pe creştinii din Tesalonic să nu caute amănunte despre venirea lui Isus, căci acele zile nu se pot şti? Dimpotrivă! Aşa ca şi Isus, apostolul Pavel le cere Tesalonicenilor să fie atenţi şi le arată multe semne după care se poate şti timpul venirii Regelui Mesia. Celor ce nu veghează, celor pentru care venirea lui Isus va fi ca un hoţ şi găsiţi total nepregătiţi pentru acel eveniment, pedeapsa le este arătată prin mai multe versete biblice. Să înţelegem bine acest aspect, că nu pentru toţi creştinii venirea lui Isus va fi ca un hoţ, ci doar pentru cei neatenţi, cei ce nu veghează. Despre un astfel de rob, Isus spune: „stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 24:50, 51. „Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” Matei 25: 11 – 13. Din această pildă putem înţelege că au fost un număr de fecioare care au ştiut „ziua aceea şi ceasul acela” şi un număr de fecioare care nu l-au ştiut, pentru că au neglijat să vegheze. Şi Apocalipsa 3:3, întăreşte acest lucru şi spune: „Adu-ţi aminte, deci, cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.” Considerăm că avem deja suficiente versete care arată că doar „dacă nu veghezi”, „nu vei şti în care ceas” va veni Isus! Răsplata celor ce veghează, la fel este arătată prin multe versete biblice. Să arătăm câteva exemple: „Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” Matei 24: 46. „Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” Matei 25:21, 23. „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Apocalipsa 3:20 – 22. Spre lauda şi cinstea lui IEHOVA, astăzi există creştini pe pământ pentru care venirea lui Isus nu este „ca un hoţ”. Ei veghează, aud cum Isus „stă la uşă şi bate” şi ei deschid. Înţelegerea corectă a profeţiei lui Daniel 9: 22 – 27 demonstrează chiar acest lucru. „Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.” Psalmi 25:3 IEHOVA, Dumnezeul cel Atotputernic, să fie cu inima şi duhul acelora care caută adevărul curat. Trimite Doamne lumină! Trezeşte duhul „secerătorilor” şi strânge-i! Holdele sunt mai coapte ca oricând înainte! IEHOVA să fie lăudat şi preamărit în veci de veci! Data apariţiei: Noiembrie 2010