CE SPUN PROOROCII? (Mica 7:4b) IEHOVA merită toată cinstea, slava şi puterea pentru faptul că suntem în viaţă şi trăim aceste timpuri, IEHOVA, Dumnezeul căreia psalmistul David s-a rugat astfel: „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” Ps. 25:4, 5. Este nevoie ca şi noi astăzi să cerem aceste lucruri de la Dumnezeu, adică înţelepciune, lucruri despre care şi Isus Cristos spune: „şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” Ioan 14:13, 14. Să analizăm ce au spus proorocii Domnului, luând cel puţin câte un citat de la câţiva dintre ei, apoi să vedem dacă au o însemnătate pentru noi astăzi, după sute de ani. Moise a spus poporului: „Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi înaintea Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!” Deuteronom 31: 27. „Domul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu nici părinţii tăi. Şi acolo vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră. Deuteronom 28: 36. „Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.” „Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.” 1Samuel 8:10, 7. Proorocul Ilie a spus: „Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” 1Impăraţi 18: 37. Iată ce spune proorocul Isaia: „Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, şi n-au ascultat Legea Lui.” Isaia 42:23, 24. Prin proorocul Ieremia, Domnul spune: „Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” Ieremia 29:14. Proorocul Ezechiel spune: „Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.” Ezechiel 34: 11, 12. În rugăciunea sa către Dumnezeu, proorocul Daniel spune: „Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul Ţării.” Daniel 9: 5, 6. Dacă răsfoim Biblia de la proorocul Ioel şi până la Maleahi, găsim multe alte dovezi de acest fel, dovezi în care se arată că poporul Domnului a păcătuit, s-a abătut de la poruncile lui IEHOVA şi s-a lepădat de El. Putem spune că toţi aceşti prooroci au scris aceste lucruri, şi ele au fost însemnate în Biblie numai pentru a şti noi astăzi ce a făcut poporul ales al Domnului, în acele timpuri? Nu, cu nici un chip. Nu istoria este motivul principal pentru care IEHOVA a vegheat asupra proorocilor ca ei să scrie aceste lucruri, ci motivul principal este ca oameni pricepuţi şi fără răutate să înţeleagă aceste lucruri la vremea sfârşitului. Iată cum redă proorocul Daniel despre acestea: „El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.” Daniel 12: 9, 10. Anume ce lucru trebuie să priceapă aceştia? Chiar acest lucru, că IEHOVA, la un timp bine stabilit de El îşi va restabili poporul. Care este acel timp? Aşa cum a spus proorocul Daniel, la vremea sfârşitului! Putem spune că noi astăzi nu trăim vremea sfârşitului? Sigur trăim aceste vremuri! Versetul 4 al aceluiaşi capitol spune: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” Acum întrebările sunt: dacă în zilele noastre Dumnezeu îşi va cerceta poporul, precum păstorul oile, care este acest popor pe care IEHOVA îl cercetează şi cum s-a răzvrătit el, cum a slujit dumnezeilor de lemn şi de piatră, cum L-au lepădat, cum le întoarce acum inima spre bine la cei care vor pleca urechea la aceste lucruri şi cum îi va duce înapoi din locul de unde I-a dus în robie? Dacă în zilele noastre Dumnezeu nu are o naţiune aparte pe care să o numească „poporul Meu” şi totuşi spune că va face toate aceste lucruri mai sus amintite, curăţind, albind şi lămurind pe mulţi şi vrem un răspuns biblic la întrebările puse, atunci trebuie să vedem ce au spus proorocii. Doar ei ne vor lămuri. Răspunsuri amănunţite la aceste întrebări le putem găsi şi în ediţiile broşurii „Secerătorul” cu prima apariţie în August 2002, pe care le putem găsi pe site-ul: www.grupcaleasfanta.ro . Cum putem identifica acest popor astăzi, popor pe care IEHOVA îl numeşte „poporul Meu”? Iată ce spune proorocul Maleahi: „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.” Maleahi 3:16, 17. Proorocul Isaia spune: „Căci, pe Mine Mă aşteptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeul tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăveşte.” Isaia 60:9. Se înţelege clar, din aceste citate, că poporul Domnului este acela care cinsteşte Numele Lui, care se teme de acest Nume şi care-L proslăveşte. Găsim nenumărate citate în Biblie, care dovedesc acest lucru. Este clar că Numele adevăratului Dumnezeu este IEHOVA, iar poporul Său de astăzi este compus din acei oameni care se tem de IEHOVA şi care-L cinstesc. Să ne întoarcem puţin la cele spuse de proorocul Maleahi, anume la ziua pe care o pregăteşte IEHOVA. Ce este acea zi, ce se va întâmpla în acea zi şi când va începe acea zi? Să vedem ce spun proorocii despre ea! Proorocul Ezechiel spune despre aceea zi: „Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.” Ezechiel 39:8. Iar versetul 7 al aceluiaşi capitol spune: „Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul (IEHOVA), Sfântul lui Israel!” Proorocul Zaharia vorbeşte astfel despre „ziua Domnului”: „În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.” Zaharia 13:2. Iar proorocul Ţefania spune: „În ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor.” Ţefania 1:9. Din aceste citate biblice se înţelege clar ce activitate va face IEHOVA în acea „zi”, anume: Îşi va curăţa Numele pe care alţii l-au murdărit, va scoate din ţară pe proorocii mincinoşi, adică pe toţi aceia care din îndrăzneală au vorbit în Numele Domnului în timp ce Domnul nu le-a vorbit, deci atunci alţi dumnezei le-au vorbit, aceia de lemn şi de piatră. Duh necurat au mulţi astăzi care spun că sunt sclavi fideli ai stăpânului lor, Isus, dar nu sunt, de aceea sar peste prag, desconsiderând astfel „Uşa” (Ioan 10:9). Multe citate biblice găsim vorbind despre „ziua Domnului” şi despre evenimentele care se vor întâmpla în acea zi. În versetul 12b al capitolului 1, proorocul Ţefania mai spune despre „ziua Domnului”: „Domnul nu va face nici bine nici rău!” Cine va acţiona atunci, dacă Domnul nu va face nici bine nici rău? Isus Hristos, după cum Însuşi spune: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Matei 18:18b. Isus este Acela care va scoate din ţară pe proorocul mincinos şi duhul necurat, aşa cum este arătat de apostolul Pavel: „Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” 2Tesaloniceni 2:8. Apostolul Ioan tot despre Isus spune: „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cârmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.” Apocalipsa 19:15. Apoi în versetul 20 este arătat că „fiara şi proorocul mincinos” au fost prinşi şi aruncaţi în iazul de foc, de către „Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui” (v. 19), eveniment arătat mai sus că se va întâmpla în „ziua Domnului”. De aici putem trage o concluzie clară: evenimentele desfăşurate în „ziua Domnului” sunt aceleaşi cu cele desfăşurate în timpul venirii lui Isus a doua oară. (Matei 24: 30, 37). Este „ziua Domnului” o zi de 24 de ore? După mulţimea evenimentelor care se întâmplă în acea „zi” ne putem da seama că este o perioadă de timp mai lungă. Iată ce spune proorocul Isaia: „Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.” Dacă vom cerceta cu atenţie spusele proorocilor şi totodată cerând ajutor lui IEHOVA şi Isus, de la care avem încredinţarea că ne va da înţelepciune dacă o vom cere, după cum s-a arătat mai sus (Ioan 14: 13, 14), atunci vom pricepe începutul acestei zile. Apostolul Pavel le scrie celor din Tesalonic astfel: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” 1Tesloniceni 5:4. Atunci „Ziua Domnului”, este zi de bucurie sau de necaz? Răspunsul ni-l dă proorocul Maleahi: „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.” Maleahi 4:1, 2. Se poate înţelege bine din aceste versete, că pentru cei răi „ziua Domnului” va fi o vreme de necaz, iar pentru cei ce se tem de IEHOVA va aduce bucurie. Despre care răi vorbeşte aici proorocul Maleahi? După cum s-a arătat mai sus, în mijlocul poporului Său îşi va sfinţi IEHOVA Numele, în mijlocul poporului Său se va face o dreaptă judecată în „ziua Domnului”, aşa după cum relatează proorocul Maleahi: „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte.” Maleahi 3:18. Aşadar, răii amintiţi aici nu sunt răii din lumea întreagă, ci „cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor”, stăpânul fiind IEHOVA, Dumnezeul oştirilor. Este foarte principal pentru noi, să ştim când începe acea zi, „ziua Domnului”. Un indiciu primim tot prin proorocul Maleahi: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Maleahi 4:5. S-a făcut acea lucrare „Ilie” ca să înţelegem că „ziua Domnului” a început, şi cum putem şti că despre acea lucrare a vorbit proorocul? Societatea Watch Tower a explicat prin scrierile ei că această lucrare „Ilie” s-a încheiat în anul 1918 (vezi „Vestitorul numelui lui Iehova” din Septembrie 1937, paragraful 42), se explică a fi anul în care are loc venirea a doua a Domnului Isus la Templu. În legătură cu aceste lucruri proorocul spune: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor.” – Maleahi 3:1. Da, acest verset este foarte clar, aceasta este ordinea arătată şi în alte versete (vezi Matei 17:11, 12, 13), dar trebuie să analizăm foarte atent dacă în acea perioadă s-au întâmplat lucrurile arătate de prooroci sau nu. Dacă acea lucrare „Ilie” s-a încheiat în anul 1918 şi Domnul Isus este venit la Templu, astăzi ar trebui să avem de a face cu un Templu curat şi sfânt, străinul neavând ce căuta acolo. Aşa este situaţia astăzi? Templu este curat? Nu spune Isus că pe acel Nelegiuit îl va prăpădi cu arătarea venirii Sale? Numărul 25 al broşurii „Secerătorul”, partea a doua, apărută în luna August 2004, cu titlul „Proorocul „Ilie”, explică amănunţit şi corect care este lucrarea „Ilie” de care vorbeşte proorocul Maleahi. Sfătuiesc dar pe toţi cititorii să caute broşura amintită, pe care o găsim pe site-ul arătat mai sus, astfel vom înţelege că aplicarea lucrării „Ilie” în perioada 1872-1918 este prematură. La fel şi a doua venire a Domnului Isus este prematură fiind arătat anul 1918. Iată ce spune proorocul Ilie: „Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.” 1Impăraţi 18:21. Care era situaţia în poporul Domnului între anii respectivi? Şchiopăta atunci poporul de ambele picioare? Era instalată foametea spirituală arătată în capitolul 17 din 1Impăraţi? Apariţia „poporului Domnului” în anul 1872, credeţi că a fost întâmplătoare? Ce spun proorocii? Fără îndoială că peste „popor” trebuia să treacă şi acea foamete arătată de prooroci. Proorocul Amos spune: „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.” Amos 8:11. Proorocul Ioel vorbeşte despre acea foamete astfel: „Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.” Ioel 1:10. Foametea fiind ajunsă la culme, proorocul Hagai întreabă: „Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, şi nici măslinul, n-au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.” Hagai 2:19. Am putea lua câte un citat de la fiecare prooroc, toţi vorbesc despre această foamete spirituală, dar aceasta trebuie să vină după o vreme de belşug. Dumnezeu descoperă tâlcuirea viselor lui Faraon, prin Iosif (Genesa 41:1-36), iar din acestea înţelegem că perioada de belşug este egală în timp cu cea de foamete. Dacă perioada de „foamete” şi „sete”, care transformă Ierusalimul într-un pustiu sunt arătate a fi de 70 de ani, atunci şi perioada de belşug dinainte de foamete este tot de 70 de ani. Dacă acest „popor” care poartă Numele Domnului apare pe „scena” mondială în jurul anilor 1872, atunci anul 1918 cade în plină perioadă de belşug spiritual. Se poate vorbi atunci de o lucrare „Ilie”, timp în care poporul să şchiopăteze de ambele picioare, în plină perioadă de belşug? Au fost atunci proorocii lui „Baal” şi cei ai „Astarteei” în templu? „Ziua Domnului” constă chiar în faptul că va aduce înapoi, din robie, pe poporul Său. Sunt multe versete care arată acest fapt: Ioel 2: 18-32, cap. 3, Amos 9:14, Ieremia 30:3, Apocalipsa 18:4-6 şi multe altele. Să încercăm să pricepem şi să înţelegem că acea lucrare numită „Ilie”, trebuie să înceapă şi să se facă înainte de „ziua Domnului”, această lucrare trebuie să se facă undeva la sfârşitul perioadei de foamete spirituală a poporului Domnului. IEHOVA, Dumnezeul cel veşnic, a vegheat asupra acestei lucrări, făcând posibilă desfăşurarea ei. Astfel, această lucrare o găsim în întregime în rândurile broşurii „Secerătorul”, cu prima ediţie în luna August 2002. Lui IEHOVA să I se dea toată cinstea şi lauda pentru aceasta. Aceasta este adevărata lucrare „Ilie” care trebuie să se desfăşoare înainte de „ziua Domnului”, înainte de a doua venire a „Unsului”, Mesia, Cârmuitorul (Daniel 9:25). Despre această lucrare vorbeşte Isus Hristos lui Ioan a fi proorocită în saci: „Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şase zeci de zile.” Apocalipsa 11:3. Cei doi martori sunt Ilie şi Ioan Botezătorul (Matei 17:12, 13). Greul cu care s-a desfăşurat această lucrare, fapt că ia nu este crezută şi respectată ca atare nici chiar de către acei ce poartă Numele Domului, crezută este doar de un număr mic de fraţi, hula şi dispreţul adus asupra ei, a făcut ca aceşti prooroci să proorocească îmbrăcaţi în saci. Timpul proorociei este arătat a fi 1260 de zile, dar atât proorocul Ieremia în capitolul 16, versetul 18, cât şi Ioan în Apocalipsa 18:6, arată o măsură îndoită, dublă. Atunci, de două ori 1260 de zile(1260 de zile = 3,5 vremi, Apoc. 12:6, 14) sunt 7 ani. Dacă ştim data începerii acestei lucrări este simplu să aflăm şi încheierea ei, adică Iulie 2009. În perioada desfăşurării acestei lucrări „Ilie”, „Mielul” Isus Hristos rupe primele şase peceţi ale „cărţii” (Apocalipsa 5:1 şi cap. 6). De curând a fost ruptă şi ultima pecete, a şaptea. Care a fost motivul pentru care „Ioan” a primit „cărticica” pecetluită? Proorocul Isaia ne dă răspunsul: „Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” Isaia 29:13, 14. Să aruncăm o privire printre cei ce poartă astăzi Numele Domnului. Este inima acestui popor aproape de Domnul, când împart lucrurile Domnului în tribunalele „neamurilor”? Cei din religia martorilor care duc o viaţă duplicitară, afirmând că doar de faţadă se comportă într-un anumit mod la Sala Regatului, au o inimă aproape de Domnul? Cel mai bine răspunde tot proorocul Isaia: „Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite.” Isaia 29:9b, 10, 11a. Din mila şi bunătatea lui IEHOVA, „Ioan”, primeşte acum cărticica deschisă, fără peceţi (Apocalipsa 10:2). Cei doi martori sunt arătaţi a fi şi cei doi măslini(Apoc 11:4a). Isus asociază a doua Sa venire cu înfrunzirea smochinului (Matei 24:32). Este sigur că atât smochinul cât şi măslinul înfrunzesc deodată, şi aceasta indică spre lucrarea care trebuie făcută înainte de venirea Sa. Cu tristeţe trebuie arătat versetul 7 din Apocalipsa capitolul 11: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.” Aşteptăm nerăbdători clipa când „duh de viaţă de la Dumnezeu” va intra în ei. Numai de o „moarte” spirituală poate fi vorba aici. Aplicarea lucrării pe care o fac „cei doi martori” anilor 1914-1918, nu este corectă, deoarece după ce ei sunt readuşi la viaţă (Apoc. 11:11), nu se arată că ei ar mai face vreo lucrare, nici despre vreo isprăvire a mărturisirii lor nu poate fi vorba în acel timp, oricine ar reprezenta lucrarea lor. Să recunoaştem că „Apocalipsul grandiosul său apogeu este aproape!”, a dat greş în nenumărate rânduri. La fel şi multe alte explicaţii ale diferitelor grupări religioase. Câtă vreme „cărticica” era pecetluită, găsirea adevărului era imposibilă oricui. Din cele spuse de prooroci ştim că „ziua Domnului” este aproape, „Ilie” a fost trimis şi misiunea sa s-a terminat deja (Maleahi 4:5). Ce trebuie să facem cu această lucrare „Ilie”, care s-a terminat? IEHOVA şi Isus, pe care-I ascultăm ne dau răspunsul: „Nu vătămaţi pământul, nici marea…” Apocalipsa 7:3a. Spus pe înţelesul nostru îngerul strigă: „nu opriţi vânturile”, sau „lăsaţi-le să sufle”. Dacă mesajul îngerului era să ţină vânturile să nu sufle, ele erau deja ţinute, cum este arătat în versetul 1. Deci strigătul era inutil în acest caz. Aceste vânturi din Apocalipsa 7:1-3, se aseamănă cu acel „susur blând” de pe vremea proorocului Ilie (1Impăraţi 19:12), după care vine „ziua cea mare” (Apoc. 6:17). Înainte de această lucrare „Ilie” este arătat în Apocalipsa 9:5 şi versetul 10, adică, timpul de 5 luni în care au vătămat lăcustele pe cei ce nu aveau pecetea este acelaşi cu timpul în care proorocul Ioan Botezătorul a fost ascuns în pântecele mamei lui, adică timpul în care „Ioan Botezătorul” nu era (Luca 1:24), de aceea se spune despre el că: „se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.” Luca 1:15b. Odată ce acest „Ioan” (Ilie) apare, „lăcustele” sunt lipsite de putere. Putem înţelege că această lucrare „Ilie” trebuie lăsată să meargă. Ce urmează acum? Acum: „Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.” Isaia 28:21. Acum, porunca Domnului, prin proorocul Hagai este: „Cine a mai rămas între voi din ceice au văzut Casa aceasta în starea ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimic în ochii voştri? Acum fii tare, Zorobabel! Zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor…” Hagai 2:3, 4. Fraţilor!! Puneţi în adunările voastre această întrebare: „Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut „Casa” aceasta în starea ei dintâi? Acceptaţi adevărul spus de prooroci, că această „Casă” a suferit 70 de ani de foamete şi robie spirituală! Acceptaţi adevărul că această „Casă” este dărâmată! Dacă la prima întrebare răspunsul va fi: tăcere, atunci întrebaţi-i pe fraţi: doriţi să participaţi la reconstruirea ei? Atunci: „Fi tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi!” Ştim cu toţii că Dumnezeul cel drept, IEHOVA, nu are nevoie de o casă literală pe pământ, „Casa” despre care s-a vorbit mai sus este un Templu spiritual, închinarea curată, această închinare au murdărit-o unii, „umplând de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor”, acum a sosit timpul curăţirii. Iată ce spune apostolul Petru: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.” 2Petru 3:13, 14. IEHOVA, Dumnezeul cel veşnic să fie lăudat pentru aceste lucruri pe care ni le arată astăzi, şi pentru promisiunea pe care ne-o face spunând că va fi cu noi la această măreaţă reconstrucţie. Data apariţiei: Octombrie 2009 Pentru alte informaţii tel. 0744687717