ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU, ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR „El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” Marcu 1:15 Mai întâi, trebuie să clarificăm despre care Dumnezeu este vorba aici, apoi vom intra în amănunte despre Împărăţia Sa. Bineînţeles, este vorba de Dumnezeul cel Atotputernic, Dumnezeul lui Avraam, Isac şi Iacov, Dumnezeul cel Veşnic, IEHOVA. Împărăţia lui Dumnezeu şi Împărăţia cerurilor este una şi aceeaşi Împărăţie? Da, aceste două expresii se referă la una si aceeaşi Împărăţie. Comparând următoarele versete ajungem la aceeaşi concluzie: Matei 3:2 cu Marcu 1:15; Matei 8:11, 12 cu Luca 13:28, 29; Matei 11:11 cu Luca 7:28. Dacă observăm, doar evanghelistul Matei foloseşte această expresie: „Împărăţia cerurilor”, în rest găsim „Împărăţia lui Dumnezeu”, dar este acelaşi lucru. Ce este Împărăţia lui Dumnezeu şi de ce Isus ne învaţă să cerem în rugăciunea model: „… vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”? Matei 6:10. Aşa cum s-a arătat, IEHOVA este Dumnezeul cel Atotputernic (Genesa 17:1, Apocalipsa 19:6). Aceasta înseamnă că are putere peste întreg universul şi nimeni nu I se poate împotrivi cu succes. El este Dumnezeul cel Veşnic (Deuteronomul 33:27, Isaia 40:28, Daniel 6:26). Aceasta înseamnă că în Împărăţia Sa nu a avut înaintaşi şi nici urmaşi. IEHOVA este şi Dumnezeul păcii (Romani 15:33, Evrei 13:20). Aceasta înseamnă că în Împărăţia Sa este pace. El nu permite rebeliunea, neascultarea sau răscoala. Împărăţia lui Dumnezeu este peste întreg universul. Împărăţia Sa nu are început sau sfârşit şi în ea domneşte ordinea. Din cele spuse de Isus, adică „vie Împărăţia Ta”, rezultă că planeta Pământ nu este parte din Împărăţia lui Dumnezeu? Da, aşa este! A făcut vreodată Pământul parte din Împărăţia lui Dumnezeu? Iarăşi răspunsul este: da! La început, când Dumnezeu a creat pământul şi tot ce era pe el, a binecuvântat omul zicând: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Geneza 1:28. Versetul 31 relatează: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” Toată creaţia lui Dumnezeu, referindu-ne la planeta Pământ, era bună, pentru că era armonie, era linişte, era ascultare şi era pace. Dar toate acestea doar până la un moment dat. La scurt timp după ce omul a fost creat, Satana, şarpele cel vechi, s-a împotrivit planului lui IEHOVA. Răzvrătirea lui Satana şi ascultarea omului de el în loc să asculte porunca lui Dumnezeu, a atras blestemul lui Dumnezeu peste Pământ, peste perechea de oameni de curând creaţi şi peste şarpe. (Genesa 3: 14 – 19). Iată, Pământul este exclus din Împărăţia lui Dumnezeu, motivul fiind răzvrătirea şi neascultarea. Dumnezeu nu a pierdut nimic din cauza răzvrătirii şi neascultării omului. El pregăteşte un plan de restabilire pentru om, un preţ egal, adică sângele lui Isus. Prin urmare, Isus învaţă oamenii că Împărăţia lui Dumnezeu va fi restabilită pe Pământ, învăţându-i să se roage astfel: „… vie împărăţia Ta”. Prin rebeliunea care a avut loc pe pământ, Împărăţia lui Dumnezeu nu a fost întreruptă deloc în cer, de aceea Isus spunea: „facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” Interpretări care susţin că „în anul 1914, Împărăţia lui Dumnezeu a fost întemeiată în cer”, nu au logică. Atenţie! Biblia nu susţine nicidecum ideea că în anul 1914 Isus a fost întronat ca rege. Îndată după înviere, însuşi Isus spune: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Matei 28:18. Dacă atunci a primit Isus toată puterea şi „El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor” (Apocalipsa 17:14), în anul 1914 ce mai urma să primească? Mărturia proorocului Moise şi cea a dregătorului Neemia şi altele, ne ajută să înţelegem că Împărăţia lui Dumnezeu este veşnică şi neîntreruptă: „Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri” (Traduceri mai vechi ale Bibliei redau: „Căci IEHOVA, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor”) “Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, Sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.” Deuteronomul 10: 17, 14. „Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.” Neemia 9:6 Se poate continua un şir lung de dovezi care arată atotputernicia, măreţia şi veşnicia Dumnezeului IEHOVA şi a Împărăţiei Sale pe care o are peste întreg universul, dar nu avem nici o dovadă prin care să arătăm că Împărăţia Sa ar fi avut un început în anul 1914, nici în cer dar nici pe pământ. Aşadar, răzvrătirea şi neascultarea care s-a ivit pe planeta Pământ, au adus blestemul lui Dumnezeu peste el şi astfel tot aranjamentul privind pământul, omul şi heruvimul în grija căruia s-au dat, nu au mai fost recunoscuţi ca parte a Împărăţiei lui Dumnezeu. Dovadă la această afirmaţie este chiar izgonirea lui Adam şi Eva din Eden, după care acea grădină a ajuns să fie „înghiţită” de blestem, adică luată de pe pământ, iar spinul şi pălămida crescând chiar şi pe acel loc. Acum întrebarea este: va fi cândva pământul reprimit în Împărăţia lui Dumnezeu? Ce măsuri se fac în acest sens şi de către cine? Da! Pământul va fi reprimit în Împărăţia lui Dumnezeu, aceasta reiese chiar din rugăciunea pe care Isus ne-o dă ca model. IEHOVA s-a îngrijit de un plan de restabilire pentru om, îndată ce acesta a păcătuit. Una dintre dovezi este porunca dată de IEHOVA poporului Israel, prin Moise, pentru aşezarea primului Paşte. Despre pregătirea mielului de Paşti găsim scris: Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.” „Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.” Exodul 12:3, 6. Faptul că mielul de Paşti trebuia procurat şi păstrat patru zile şi apoi să fie junghiat, mielul simbolizând pe Isus, înseamnă chiar aceasta, că IEHOVA a pregătit acest Miel, pe Isus, pentru a răscumpăra păcatul lui Adam, cu 4000 de ani înainte, pentru că la Dumnezeu o zi sunt ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. (2Petru 3:8). O altă dovadă a planului de restabilire este Cartea Vieţii, Carte ce exista chiar de la întemeierea lumii. (Apocalipsa 13:8, 17:8). În acest fel, a fost posibilă scrierea oricui este vrednic, în Cartea Vieţii Mielului. Exact după planul stabilit de IEHOVA, după 4000 de ani de la Adam, Isus Hristos se prezintă cu Însuşi sângele Său, pentru a fi depus ca preţ de răscumpărare pentru omul decăzut. Apoi, după cum este anunţat prin gura tuturor proorocilor Domnului ( Fapte 3:21), Isus revine să domnească 1000 de ani pe pământ. Desigur, de data aceasta nu este nevoie de o venire în carne şi oase. Scopul celei de a doua venire a lui Isus este chiar acela de a corecta pământul şi omul, pentru a corespunde Împărăţiei lui Dumnezeu. În timpul domniei de 1000 de ani ai lui Isus, toţi vrăşmaşii Împărăţiei lui Dumnezeu vor fi nimiciţi rând pe rând, printre care şi Satana, iar cel din urmă vrăjmaş nimicit, va fi moartea (1Corinteni 15:26). Iată ce relatează în legătură cu acestea apostolul Pavel: „În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.” 1Corinteni 15:24, 25. Împărăţia despre care se vorbeşte aici, pe care Isus o va încredinţa în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, nu este nicidecum Împărăţia Cerurilor sau Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta, aşa cum s-a arătat, întotdeauna a fost în mâinile Tatălui. Apostolul Pavel vorbeşte de împărăţia lumii acesteia. Tot despre această împărăţie vorbeşte şi apostolul Ioan în Apocalipsa 11:15: „Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Aceste două versete, la prima vedere, par să se contrazică, pentru că Apostolul Pavel spune că împărăţia va fi dată în mâinile Tatălui după domnia de 1000 de ani, iar din Apocalipsa s-ar înţelege că va fi dată înainte de domnia lui Hristos. Nu este contrazicere aici, doar trebuie înţelese corect. Tatăl este una cu Hristos, una în lucrare. Ceea ce face Hristos este în deplină ascultare de Tatăl. Îndată ce Hristos va începe să împărăţească, nimic nu-L va mai putea împiedica să-şi ducă lucrul la bun sfârşit, iar sfârşitul lucrului Său este „sfârşitul” de care vorbeşte apostolul Pavel, adică El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl. Să nu confundăm sfârşitul despre care se vorbeşte aici, cu sfârşitul lumii, care de fapt nu există! Spre cinstea şi slava marelui Dumnezeu IEHOVA, domnia lui Hristos stă numaidecât să înceapă! DUMNEZEU ŞI CEZARUL „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Matei 22:21 Aducem în discuţie acest subiect, deoarece şi acesta, „câtă vreme Ierusalimul a fost distrus”, a adus multă neînţelegere şi dezbinare între fraţi, cel puţin la noi în România. Care este stăpânirea cea mai înaltă şi cum sunt stăpânirile rânduite de Dumnezeu? (Romani 13:1). O să dăm un răspuns scurt, deoarece o înşiruire lungă de cuvinte ar duce doar la certuri de cuvinte. Fără discuţie, Înalta Stăpânire este IEHOVA Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Atotputernic, cel veşnic şi fără asemănare în putere. Cum sunt stăpânirile rânduite de Dumnezeu? Aici, găsim două feluri de stăpâniri, ambele rânduite de Dumnezeu. În primul rând le amintim pe cele spirituale, adică heruvimi, serafimi, îngeri şi arhangheli, iar în al doilea rând şi omul este o stăpânire. El aşa a fost rânduit de Dumnezeu să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ. Deci, este uşor de observat că şi în ce priveşte pământul, stăpânirea a fost rânduită de Dumnezeu. Satana este acela care a schimbat regula lăsată de Dumnezeu şi a făcut ca omul să stăpânească peste om. Astfel, îl găsim pe „Cezarul”, acesta sub diferite forme de stăpânire a omului peste om. Pentru creştini nu este nimic neclar între ce trebuie dat Cezarului şi ce trebuie dat lui Dumnezeu. Este necesară această stăpânire numită „Cezarul”? Da! Este, pentru că suntem încă sub domnia lui Satan, el este stăpânitorul lumii acesteia. Altfel vor sta lucrurile în timpul domniei lui Hristos. Acolo „Cezarul” nu va avea ce să caute, de altfel nici nu va fi nevoie de serviciile lui. Domnia lui Hristos este aproape! Oamenii trebuie să înveţe ce este dreptatea, mila, iubirea, bunătatea şi multe altele. Dacă oamenii care trăiesc acum pe pământ nu le vor respecta pe acestea de bunăvoie, din îndemnul cugetului, o vor face de frica pedepsei, căci iată ce spun Scripturile: „Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.” Isaia 65:20b. IEHOVA şi Isus nu doresc moartea păcătosului, nici noi nu dorim aceasta, dorim ca oamenii acestui veac să prindă zile bune, să prindă viaţa veşnică la care sunt chemaţi. IEHOVA să fie lăudat şi mărit în veci de veci! Să vină Doamne a Ta Împărăţie! Data apariţiei: Ianuarie 2011