„EUFRAT” – O APĂ TULBURE „Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților, cari au să vină din Răsărit.” (Apoc. 16:12) Da, aşa cum arată acest verset, al şaselea potir al mâniei lui Dumnezeu este vărsat peste râul „Eufrat”. Ştim deja din paginile Sfintei Scripturi, că cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu au de a face cu „fiara”, cu închinătorii ei şi cu cei ce-i poară semnul (Apocalipsa 14: 9 – 11; 15:1, 2), iar din tema anterioară, „Fiarele Bibliei şi potirul mâniei lui Dumnezeu”, am înţeles exact cine sunt fiarele şi închinătorii lor. Putem deci întreba: Ce legătură are acest râu Eufrat cu fiara şi potirele vărsate peste ea şi peste închinătorii ei? Să fie vorba de literalul fluviu Eufrat care izvorăşte din Turcia şi se varsă în Marea Arabiei? Ajutaţi de IEHOVA, în urma unui studiu atent, vom răspunde la aceste întrebări, dezlegând acest mister. Deşi unii, în interpretarea lor privind acest verset se referă literalmente la fluviul Eufrat, pentru noi este bine înţeles faptul că „râul cel mare, Eufrat”, are un înţeles figurativ. În cartea biblică Apocalipsa găsim multe expresii asemenea acesteia, expresii care se văd limpede că sunt simbolice. Exemple fiind Apocalipsa 5:5, 6, 8, „Leul din seminţia lui Iuda”, apoi apare cuvântul „Mielul” şi ambele se referă la Isus Hristos. Apocalipsa 11:8, vine cu specificarea că „Sodoma” şi „Egipt” au un înţeles duhovnicesc. De fapt, Isus nu a fost răstignit nici în Sodoma şi nici în Egipt. În Apocalipsa capitolul 18, se vorbeşte de Babilon, unde poporul Domnului este rob, deşi acest imperiu s-a destrămat cu mult timp înainte. Pe timpul acela, timp în care s-a scris Apocalipsa, peste poporul Israel stăpânea imperiul Roman. Se pot aduce multe alte zeci de exemple de acest fel, iar dacă încercăm să interpretăm Apocalipsa literal, care de fapt este scrisă aproape în întregime în sens figurat sau înţeles duhovnicesc, cădem într-o „prăpastie” adâncă (întunerecul de afară) de unde ne-ar fi imposibil să mai ieşim la lumină sau poate vom ieşi mult prea târziu (Matei 25: 11, 12). Apelul nostru către toţi cei sinceri, care doresc să se închine viului şi adevăratului Dumnezeu IEHOVA, este să cerceteze cu atenţie „apele” pe care le beau, deoarece dacă acestea nu sunt limpezi pot fi cauzatoare de „moarte” (Apocalipsa 8.11). Nu numai în cartea biblică Apocalipsa, Eufratul are un înţeles simbolic, ci şi în alte versete biblice. Proorocul Isaia, la fel, vorbeşte despre Eufrat într-un înţeles simbolic, şi zice: „…iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui…” Isaia 8:7 Motivul pentru care se întâmplă acestea poporului Israel este arătat tot de proorocul Isaia: „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia…” Isaia 8:6. „Eufratul” şi apa lui care în curând va seca este chiar puhoiul de literatură pe care Societatea Watch Tower o editează prin aşa zisul „sclav fidel şi prevăzător” şi corpul său de guvernare. O să aducem dovezi în acest sens. Aşadar, „Eufratul” peste care este vărsat al şaselea potir al mâniei lui Dumnezeu, într-adevăr, are o strânsă legătură cu „fiarele”, este chiar canalul de comunicare al acestora. Fiecare se poate convinge uşor despre apa acestui mare râu „Eufrat”, dacă este limpede sau tulbure, trebuie doar să coboare în albia lui. Dacă vom căuta în „apele” lui explicaţia versetului 12 din Apocalipsa capitolul 16, adică în cartea „Apocalipsul grandiosul său apogeu este aproape!”, iată ce vom găsim: apele Eufratului – „popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi”, seacă prin faptul că „sute de milioane de oameni au ignorat în mod făţiş religia”, iar împăraţii de la răsărit fiind „ Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos”. Acum, să testăm dacă aceste învăţături ale Societăţii Watch Tower sunt „ape limpezi” sau „tulburi”! Ei asociază apele Eufratului cu apele pe care şedea „curva” (Apoc. 17:15), însemnând „noroade, gloate, neamuri şi limbi”. Este adevărat că Eufratul trecea prin anticul Babilon, dar este cert că ambele au un înţeles simbolic şi nu este vorba de apele literale ale fluviului Eufrat şi nici de oraşul Babilon. De altfel, nu prea multe „popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi” se învecinau în antichitate cu Eufratul şi nici în prezent. Iată, un prim semn (îi punem o bulină roşie) că apa „Eufatului” este tulbure. Au secat apele „Eufratului” aşa cum a interpretat Societatea Watch Tower? Nici vorbă! Religiile lumii au avut şi au adepţi şi acum (a doua bulină roşie). Dacă împăraţii de la răsărit ar fi într-adevăr IEHOVA şi Isus, aceştia nu pot fi împiedecaţi de „apele Eufratului” pe orişicine ar reprezenta ele. Ei pot trece fie că apele curg sau au secat. Mai mult decât atât, apostolul Ioan ne relatează despre Cel ce purta război cu „fiara” şi „împăraţii pământului” şi avea numele „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”, venind pe un cal alb. Nu erau doi împăraţi ci unul singur, deci nu aceştia sunt împăraţii de la răsărit (a treia bulină roşie). Dacă doar într-un singur verset Societatea Watch Tower face în interpretare trei greşeli majore, dovadă că „Eufratul” este o apă tulbure, ce să zicem de întreaga carte Apocalipsa? De fapt, aşa cum am arătat în multe numere ale acestei ediţii, tot ce curge de la respectiva Societate este tulbure, excepţie fiind lucrurile începătoare, adică hrana de lapte. Au schimbat adevărul în minciună. Dacă Biblia nu ne-ar fi arăta amănunţit întreg traseul pe care urma să meargă respectiva Societate, am spune că aşa ceva este de necrezut. Într-adevăr, după o perioadă de belşug spiritual, timp în care IEHOVA descoperă poporului Său mult adevăr, vine şi vremea de „foamete” şi „întuneric”, iar în acest timp, cei ce au pus stăpânire peste popor, ne trimişi de IEHOVA, dau hrană după bunul lor plac. O hrană tulbure! Noi, în nici un caz nu asociem apele Eufratului (Apocalipsa 16:12) cu apele pe care sta „curva” (Apocalipsa 17:15), acele ape au alt înţeles, dar asociem foarte bine şi este chiar aceeaşi apă cu cea pe care şarpele o arunca din gură după femeie (Apocalipsa 12:15). Îndată ce şi-au început activitatea „cei doi martori” şi a început mărturisirea lor, cei doritori încep să găsească din nou hrană „limpede”, după aproape 70 de ani. Iată câteva titluri ale temelor dezbătute în urma mărturisirii lor şi perioada apariţiei: August 2002 „Mânia lui Dumnezeu”, „Poporul lui IEHOVA este vândut”, „Sfinţenia lui IEHOVA este de necompromis”, „Sfinţire”, „Restabilire”, „Lucrarea lui IEHOVA prin Cir în prezent”, „Se apropie eliberarea”; Septembrie 2002 „Fiara” – unealta pedepsei”, „Şerpii” – unealta de pedepsire”; Octombrie 2002 „Răzbunarea lui IEHOVA pentru poporul Său ales”, „Profeţii cu privire la vremea sfârşitului (Daniel cap. 4 şi 2)” şi aşa continuă o listă lungă de teme. Aceste teme pot fi găsite pe site-ul: http://www.grupcaleasfanta.ro/. Oare „balaurul” (Apocalipsa 12:3, 4), a stat indiferent la aceasta? Nici vorbă! A început o luptă, iar când s-a văzut învins „şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.” Aceasta s-a întâmplat întocmai. Cum? La doar câteva luni de la publicarea acestor teme pe site-ul arătat anterior, pe canalul Societăţii Watch Tower adică pe „tulburele râu Eufrat” venea replică după replică la aceste teme. „Pământul a dat ajutor femeii… şi a înghiţit râul…” prin faptul că cei aproximativ 7 milioane de adepţi ai Religiei Martorii lui Iehova nu au înţeles aluziile corpului lor de guvernare şi au luat replicile drept hrană spirituală. Aşadar, apele „Eufratului” care urmează să sece nu sunt oameni de diferite naţionalităţi, ci este literatura, aşa zisa „hrana spirituală” editată de Societatea Watch Tower. Cine sunt „împăraţii care vin din Răsărit”? Contează punctele cardinale? Proorocii Domnului IEHOVA, Isaia, Ezechiel şi alţii, vin în ajutorul nostru şi ne ajută să înţelegem cine sunt acei împăraţi de la Răsărit. Proorocul Isaia spune: „Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vânt?” Isaia 41:2. IEHOVA Însuşi ne vorbeşte tot prin proorocul Isaia: „Am sculat pe cineva de la miazănoapte, şi vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.” Isaia 41:25 Căutaţi acest verset din urmă, Isaia 41:25, în traducerea Lumii noi, căci acea traducere de Biblie tot pe tulburele râu Eufrat curge (Apocalipsa 9: 14 – 16), şi vedeţi cât de mult a modificat înţelesul acestui verset. Probabil n-au ştiut ce înseamnă faptul că IEHOVA a chemat pe cineva de la miazănoapte şi în schimb el vine de la răsărit, dar aceasta s-a întâmplat întocmai, adică IEHOVA a chemat pe cineva de la miazănoapte, din religia Martorii lui Iehova şi în schimb, el vine de la răsărit cu o veste (mărturisire) care dezvăluie relele şi neadevărurile acestei religii care au pătat şi ocărât Numele lui IEHOVA. Cel chemat de la răsărit nu este IEHOVA şi Isus cum arată religia Martorilor lui Iehova în cartea „Profeţia lui Isaia – Lumină pentru întreaga omenire” volumul II, căci nu este logic ca IEHOVA să cheme pe IEHOVA şi El să cheme Numele Său, mai mult decât atât, tot prin proorocul Isaia, IEHOVA îl numeşte pe cel chemat „om”: „Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Isaia 46:11. Acest om chemat de IEHOVA a îndeplinit o minunată şi importantă lucrare pe care o putem numii lucrarea „Ilie – Ioan Botezătorul” sau lucrarea celor „doi martori” care au făcut această lucrare înainte de prima venire a lui Isus şi apoi înainte de a doua Sa venire, călcând în picioare peste voievozii religiei Martorilor lui Iehova cum calcă olarul lutul. Repetăm, căci este timpul ca oamenii oneşti să se trezească din aţipire, dacă nu au făcut deja aceasta, şi să pună mâna să cerceteze, că lucrarea celor „doi martori” se găseşte pe site-ul: http://www.grupcaleasfanta.ro/ !! Mesajul lui IEHOVA, mesaj ce trebuie luat în serios mai mult ca oricând, este: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” Isaia 46:10. Iar în capitolul 41, prin versetele 26 şi 27, IEHOVA ne spune: „Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: „Are dreptate?” Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!” Şi Ierusalimului: „Îţi trimit un vestitor de veşti bune!” Chiar!! Au vestit ei vreodată măcar, prin „sclavul fidel şi prevăzător”, aceste lucruri ca să zicem: „Are dreptate?” Niciodată!! Ei nu au înţeles adevărata stare a poporului lui IEHOVA chiar dacă spun că ei înşişi compun acest popor. Încă o dată se face dovada că acel „sclav” nu este nici fidel şi nici prevăzător (vezi Ezechiel 3: 17, 18). Aceşti împăraţi care vin de la răsărit aduc cu ei „ape limpezi” sau „ape tămăduitoare” în locul apelor care seacă, adică aduc o învăţătură care face lumină, făcând să se înţeleagă clar multe adevăruri biblice. Iată ce spune proorocul Ezechiel despre aceste ape: „M-a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miazăzi a altarului.” „El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în câmpie, şi se varsă în marea şi vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul, şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viaţă.” Ezechiel 47:1, 8, 9. Împăraţii de la răsărit vin în Numele lui IEHOVA, aducând slavă Lui: „Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa.” „Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.” Ezechiel 43:2, 4. Dacă ne orientăm după punctele cardinale, împăraţii despre care am vorbit nu vin de la răsărit de literalul fluviu Eufrat, dar dacă ne uităm pe hartă şi vedem de unde izvorăşte simbolicul râu „Eufrat”, adică din Brooklyn, New York, U.S.A., atunci într-adevăr „împăraţii” vin de la răsărit faţă de acel loc. Aici putem pune fireasca întrebare: De ce din această ţară neînsemnată, din România? Aici nu suntem noi în măsură să dăm un răspuns. Putem spune doar că aici a găsit IEHOVA oameni demni de această lucrare. Noi mulţumim lui IEHOVA că această lucrare a început şi s-a făcut în limba noastră, astfel am putut să o înţelegem mult mai uşor şi mai corect. În anii de aşteptare, adică înainte de 2002, ani în care căutam încontinuu, ştiind că IEHOVA va face în curând lumină în poporul Său, eram convinşi că vom găsi mesajul în vreo limbă de circulaţie internaţională, deci mai greu de înţeles, dar nu a fost aşa, l-am găsit în limba noastră la doar o aruncătură de băţ şi mulţumim din nou lui IEHOVA că acest mesaj face înconjurul lumii, iar metodele de traducere stau acum la îndemâna oricui. Faptul că apele „Eufratului” vor seca, va trezi în inima multor oameni sinceri dorinţa de a cerceta aceste adevăruri neavând alternativă. Astfel este pregătită calea împăraţilor care vin de la răsărit, adică din locuri de unde deja este „lumină”! (Isaia 24:15). Acei „împăraţi” sau „regi” care vin de la răsărit, oameni, fraţi şi surori care au zidit adevărul pe o temelie de piatră, în mintea cărora s-a făcut lumină înţelegând exact starea poporului lui IEHOVA din prezent, sunt datori să lase „lumina” să strălucească mai departe şi altora. Slăvit să fie IEHOVA!! Cei trei: balaurul, fiara şi proorocul mincinos, despre care am vorbit detaliat în tema anterioară, încă nu şi-au terminat activitatea. Versetul 13 din Apocalipsa capitolul 16, spune: „Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.” Desigur, acest lucru trebuie să se întâmple după secarea râului Eufrat, adică după ce Societatea Watch Tower nu va mai furniza literatură. Aceasta este destul de aproape să se întâmple şi este un prim semn literal, semn pe care îl vom vedea fără o vedere spirituală, dovedind că am spus adevărul. Cei trei care s-au perindat în conducerea Societăţii Watch Tower, în schema clar arătată de Biblie (balaur, fiara cu 7 capete şi 10 coarne, fiara cu două coarne ca de miel sau proorocul mincinos şi iarăşi fiara cu 7 capete şi zece coarne, adică icoana ei), formând corpul de guvernare, se vor prezenta cu o declaraţie. O declaraţie inspirată, dar nu de Dumnezeu ci inspirată de Satana. Suntem şi noi curioşi ce vor avea aceştia de transmis la „împăraţii pământului întreg”. Aceşti împăraţi arătaţi în versetul 14 nu sunt conducătorii statelor lumii. Suntem siguri că nu acestora vor avea ceva de transmis corpul de guvernare al religiei Martorii lui Iehova în acele momente, ci „împăraţii pământului întreg” sunt toţi cei din respectiva religie care au diferite atribuţii în adunare, bătrâni de adunare, supraveghetori, etc. Mesajul celor trei, declaraţia inspirată de Satana, ar putea începe astfel: „Suntem la porţile bătăliei Armaghedonului, de aceea oprim şi furnizarea de literatură….”, sau „Atacul lui Gog asupra Societăţii a început…”. Într-adevăr, IEHOVA Dumnezeul Cel Atotputernic are o luptă cu cei trei şi cu „împăraţii pământului” arătaţi anterior, adică cu toată conducerea religiei Martorilor lui Iehova, dar aceasta nu este nicidecum sfârşitul lumii. Aceasta nu este o luptă literală cu vărsare de sânge sau pierderi de vieţi. Versetul 16 spune: „Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.” Dacă „pe evreieşte” se cheamă „Armaghedon”, pe evreieşte, adică pe înţelesul şi interpretarea religiei Martorii lui Iehova, Armaghedon înseamnă bătălia finală sau sfârşitul lumii, însă în înţeles duhovnicesc acesta are cu totul altă însemnătate. Despre „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” sau „Armaghedon” vorbesc toţi proorocii Domnului IEHOVA. Să arătăm câteva exemple: proorocul Ioel spune: „Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.” Ioel 3:1, 2 Iată că în aceste timpuri, în zilele noastre, poporul Domnului format din „Iudei” tăiaţi împrejur în inimă, adică locuitori ai unui „Ierusalim” simbolic, au terminat de ispăşit pedeapsa. 70 de ani au fost „prinşi de război”, iar acum urmează eliberarea! Domnul luptă împotriva celor ce i-au asuprit poporul. Proorocul Mica spune: „Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.” Mica 7:9. Împăraţii de la răsărit aduc lumina. Ei fac cunoscut poporului motivul pentru care li s-a întâmplat acea nenorocire, fiind robi 70 de ani. Pentru că au păcătuit împotriva Domnului, dar ziua vestită de toţi proorocii soseşte, urmează uluiala lor, desigur, a asupritorilor. (Mica 7:4). IEHOVA întreabă: „Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă şi greutăţi strâmbe în sac?” Mica 6:11. Într-adevăr, nedreptatea celor ce se consideră parte a poporului lui IEHOVA şi-a ajuns culmea, iar printre aceştia suferă nevinovaţi o rămăşiţă de oameni nemulţumiţi de relele care se săvârşesc sub ochii lor într-acel „Ierusalim”. Vorbind simbolic, un „Babilon” asupreşte acum peste poporul Domnului, iar despre acesta, proorocul Ieremia spune: „Tu, care locuieşti lângă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!” Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul.” „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor, şi te voi preface într-un munte aprins.” Ieremia 51:13, 24, 25. Biblia, în întregime, este un testament adresat de IEHOVA poporului Său. Astfel, în această carte găsim scrise în parabole, stări ale poporului Domnului relatate într-un mod diferit: fie că poporul (Israel) s-a abătut de la legile Domnului şi doar o rămăşiţă din ei rămân credincioşi şi se întorc la IEHOVA, sau că poporul este asuprit de „Asirian”, asupritorul, „Babilon” etc. În ambele cazuri avem de a face doar cu poporul Domnului, inclusiv cei ce pretind pe nedrept că fac parte din acest popor. Este cert că „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”, este o bătălie doar simbolică, arma principală fiind gura (Apocalipsa 19:15) şi cuvintele care fac lumină şi dreptate în poporul Domnului, închinătorilor lui IEHOVA. Aşa cum am arătat şi în alte teme ale acestei ediţii (vezi nr.7), „Armaghedon” nu este sfârşitul lumii! Expresia „sfârşitul lumii” nu apare nicăieri în Biblie. Aceasta îşi are originea tot în izvoarele tulburelui râu „Eufrat” şi au molipsit tot pământul. Îndată ce acesta va „seca”, va cădea şi învăţătura cum că Armaghedon este sfârşitul lumii. „Împăraţii de la răsărit” vor face lumină deplină şi în acest sens. Prezicerile mayaşilor şi frica de meteoriţi nu au suport biblic. Creştinii trebuie să înveţe planul lui Dumnezeu cu omul doar din paginile Sfintei Scripturi. Dacă „Armaghedonul” priveşte doar pe cei ce se închină lui IEHOVA, am putea spune că restul omenirii cu religiile lor sunt scutite de „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”? Da! Însă judecata lui IEHOVA nu se termină aici! Dorinţa fiecărui creştin este să devină „scris în cartea vieţii”. Dacă ne situăm undeva aparte de poporul Domnului, şi nu suntem nici „asupriţi” şi nici printre „asupritori”, atunci suntem nişte streini care nu cunoaştem pe IEHOVA, planul Său şi poporul Său. Starea unui astfel de om este chiar îngrijorătoare şi trebuie urgent să caute pe IEHOVA, pe Fiul Său Isus Hristos şi pe poporul Său care tocmai este eliberat din robie. (Despre acestea vom discuta într-o temă următoare, lăsându-ne purtaţi de voinţa şi timpul hotărât de Domnul). În contextul despre bătălia cea mare a lui IEHOVA, Isus Hristos care de fapt „dicta” acea descoperire apostolului Ioan (Apoc. 1:1), zice: „ – Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea! – ” Apocalipsa 16:15. „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”, adică Isus Hristos, este direct implicat în marele război al lui IEHOVA. Isus Însuşi va da lupta împotriva „fiarei” şi a proorocului mincinos! (Apocalipsa 19:19). Fraţilor!! Toţi cei ce doriţi să vă închinaţi doar lui IEHOVA!! Hotărâţi în ce parte apucaţi?! Curând „fiara”, prorocul mincinos, susţinătorii „fiarei” şi închinătorii ei vor fi învinşi de Isus Hristos. Nici la aceste fapte nu mai este nevoie de vedere spirituală ca să le vedem îndeplinite. Aceste lucruri se vor simţi limpede în Religia Martorii lui Iehova! Şi vă întrebăm anticipat: Când aceste lucruri vor fi îndeplinite, Hristos va fi prezent sau va trebui să vină? Desigur, trebuie să fie venit deja, altfel nu are cum să acţioneze. De curând Hristos este prezent! A doua venire a avut loc şi El lucrează! Nu este nevoie să vină cu un corp uman căci ceea ce a avut de îndeplinit cu astfel de corp a îndeplinit la prima Sa venire. Hristos este în „văzduh”! „Să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”, dacă nu am făcut deja aceasta! Anul acesta, 2012, aduce cu sine bine cunoscuta zi de 14 Nisan, zi în care creştinii comemorau moartea lui Hristos. Moartea Sa trebuie vestită până va veni El (1Corinteni 11:26). Dar Hristos este deja prezent pentru cei ce au vegheat! În curând fiecare va trebui să se decidă încotro va merge. Putem comemora mai departe moartea Sa, chiar dacă Hristos este prezent, întocmai ca cei ce au continuat sărbătoarea Paştelui după ce adevăratul Miel, Isus Hristos, a fost jertfit, stropind cu sânge pragul de jos al uşii (Exodul 12:7) şi astfel călcâdu-I sângele în picioare, sau putem urca la Hristos, pe „muntele Sionului”, numărându-ne printre cei 144000. Răsplata pe care o dă Isus acestora este viaţa veşnică. Dacă nu optăm pentru aceasta acum, va trebui să mai aşteptăm 1000 de ani, poate chiar în mormânt, pentru a o primi. Desigur, vorbim doar de cei vrednici. Este timpul să ne decidem: întâmpinăm pe Domnul în văzduh prin faptul că-I credem venirea şi suntem de acord cu toată acţiunea pe care El o face, „cântând” cântarea Mielului şi a lui Moise, sau „nechibzuiţi”, îl străpungem nerecunoscându-I venirea? Cereţi ajutorul lui IEHOVA în decizia voastră! Încheiem această temă tot cu Psalmul 2: 10 – 12: „Acum, deci, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!” IEHOVA, Dumnezeul cel viu şi adevărat, să fie cinstit, lăudat şi slăvit în veci de veci! Data apariţiei: Ianuarie 2012