„SĂ ÎNTÂMPINĂM PE DOMNUL ÎN VĂZDUH” (1TESALONICENI 4:17) Aceasta este dorinţa multor creştini, de a fi răpiţi în nori şi de a întâmpina pe Domnul Isus Hristos în văzduh şi de a fi astfel totdeauna cu Domnul. Da, ei doresc un lucru bun, de aceea venim şi noi cu acelaşi îndemn: „să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.” Iubiţi creştini! Înţelegem noi ce spune apostolul Pavel prin Cuvântul Domnului tesalonicenilor? Iată ce le spune apostolul Pavel celor din Corint: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.” 2Corinteni 3:5, 6. Fraţilor! Vreţi să fim slujitorii unui legământ nou al Duhului sau al slovei? Punem această întrebare deoarece cei mai mulţi creştini doresc să fie slujitorii unui legământ al slovei, aşteptând şi dorind ca ei să fie răpiţi literal de pe pământ, să fie înălţaţi la cer, să întâmpine pe Domnul în văzduh. Analizând mai atent verbul „a întâmpina”, credem că suntem cu toţii de acord, că în acest verset este folosit sensul de a-i ieşi cuiva înainte pentru a-l primi. Dacă vrem să întâmpinăm pe cineva drag, oricine ar fi el, care se întoarce de undeva, trebuie să ştim exact timpul şi locul sosirii, la fel şi direcţia de unde vine, altfel nu-l putem întâmpina. La fel este şi cu venirea a doua a lui Isus. Apostolul Ioan o arată a fi pe nori: „Iată că El vine pe nori.” Apocalipsa 1:7a. Şi apostolul Pavel arată în prima parte a versetului 17 de răpirea în nori: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori…” Nu putem înţelege aceste versete a se întâmpla literal căci deja ne lovim de mai multe probleme: puncte cardinale diferite, poli opuşi, mai multe meridiane, mare, uscat, munţi mai înalţi decât norii şi atâtea ţări. Pentru a-L putea întâmpina pe Isus, ar trebui să se ştie locul venirii Sale, ceea ce Biblia nu arată. Nu vrem să luăm în batjocură părerile unora, dar este greu de crezut ca Isus va face înconjurul Pământului pentru a-i colecta pe cei răpiţi pe nori. Sfatul nostru este să studiem atent Scripturile şi să înţelegem spiritual ceea ce trebuie înţeles spiritual, astfel suntem slujitori ai unui legământ nou al Duhului. Nu aceasta doriţi şi voi fraţilor? Înainte de această întâmpinare iată ce arată a se întâmpla: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” 1Tesaloniceni 4:16. „Domnul” arătat în acest verset este Isus Hristos. Se va pogorî din cer Isus, deci va veni înainte ca „cei rămaşi” şi cei „înviaţi” să fie răpiţi toţi împreună, după cum spune versetul 17? Nicidecum! Aşa cum s-a arătat şi în temele anterioare, legat de venirea a doua a lui Isus, Biblia arată o singură etapă a apariţiei sau venirii Sale. Aceasta va fi după ce este „întâmpinat” în văzduh. Ce putem înţelege din expresia: „Căci însuşi Domnul”? Printre ultimele cuvinte pe care Isus le-a spus ucenicilor înainte de înălţarea Sa la cer au fost: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu…” Luca 24:49a. Isus mai spune: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor(apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac…” Ioan 14:16. Da, aşa s-a întâmplat, Dumnezeu şi Isus au trimes acel „Mângâietor”, care a fost şi un înlocuitor al lui Isus, dar de data aceasta Biblia spune: „Căci însuşi Domnul…Se va pogorî din cer”, fără a se folosi de acel „Mângâietor”. Iată cum redă o traducere mai veche a Scripturilor (1873) acest verset: „Căci însu-şi Domnulu se va pogorî din ceriu întru strigare, în vocea archangelului, şi în trîmbiţa lui Dumnedeu; şi cei morţi în Christosu vor învia ânteiu…” Aşadar, cu această ocazie „vocea” lui Isus însuşi se aude, El are acest rang de arhanghel, şi nu are loc venirea propriu-zisă odată cu această strigare, ci aceasta urmează. Strigătul Său prin „trâmbiţa lui Dumnezeu” este clar auzit şi descris în broşura „Secerătorul” numărul 60, cu titlul „Sunteţi în învăţătura lui Cristos?”. Astăzi trăim aceste clipe când strigătul Său răsună pe pământ! În aceste timpuri „morţii în Hristos” „învie”! Ei au parte de o înviere spirituală deoarece ei nu numai că aud cuvintele lui Isus ci şi ascultă de El (Ioan 5:25). Este timpul mai mult ca oricând, ca cei morţi în cunoştinţă să revină la viaţă, să priceapă adevărul curat despre starea poporului lui Dumnezeu, despre crunta robie prin care a trecut poporul timp de 70 de ani şi despre eliberarea care tocmai a început! Aceşti „readuşi la viaţă” de însuşi cuvintele lui Isus, se unesc cu cei vii, aşa cum spune apostolul Pavel, şi „întâmpină pe Domnul în văzduh”, altfel spus ei aud cuvintele de strângere laolaltă ale lui Isus (Matei 24:31), ascultă de El, şi ajută la înfăptuirea lucrurilor pe care Isus le va face de îndată ce va veni (2Tes. 2:8). Aşa cum este arătat în tema numărul trei al acestei ediţii, cu titlul: „Şaptezeci de săptămâni”, credincioşii cunosc timpul venirii Regelui Isus, cunosc şi traseul (pe nori), deci „se răpesc” pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh. Traducerea amintită anterior redă versetul 17 astfel: „Apoi noi cei vii, cari vomu fi remaşi, împreună cu d’înşii ne vom răpi în nuori, spre întimpinarea Domnului în aeru; şi aşa vomu fi cu Domnulu totu-de-una.” Expresia „ne vom răpi” cu expresia „vom fi răpiţi” nu înseamnă acelaşi lucru. Prin „ne vom răpi”, înţelegem că cei ce ascultă acum cuvintele lui Isus şi-I duc planul la îndeplinire, făcând bine neînsemnaţilor Lui fraţi (Matei 25:45), fac aceasta de bunăvoie şi astfel vor fi cu Domnul totdeauna, dar nu în cerul literal, nici pe norii literali, ci aici pe planeta Pământ, într-o închinare curată şi o supunere totală faţă de IEHOVA şi Isus Hristos. La fel, este o diferenţă în „a întâmpina pe Domnul” şi a-L „străpunge”, este chiar opusul. Este de neînţeles, de ce cu atâta uşurinţă, alegem mai degrabă varianta a doua, de a-L „străpunge” pe Isus sau pe neînsemnaţii lui fraţi, decât de a-L întâmpina? O stare asemănătoare cu cea de a „întâmpina pe Domnul în văzduh”, Isus o arată „ a sta în picioare”. Iată ce spune Isus: „Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” Luca 21:36. Să înţelegem sensul figurat al acestor expresii. Dacă prin „a sta în picioare” înţelegem a fi atent, a veghea, a urmări semnele venirii lui Isus , a le pricepe şi a fi în acţiune, la fel şi prin „ a întâmpina pe Domnul în văzduh”, înţelegem aceleaşi lucruri. Celor ascultători Isus le spune: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” Ioan 14:23. Isus nu va mai veni să locuiască pe pământ, ca om, niciodată. Nu este nevoie să facă aceasta. Cu atât mai mult nici IEHOVA nu va face acest lucru literal. Trebuie să înţelegem partea spirituală a acestui verset, anume: a locui cu IEHOVA şi Isus înseamnă a cunoaşte cuvântul Lor, a-l păzi, asculta şi îndeplini. Să fim atenţi că Isus nu spune acestor ascultători că-i va lua de pe pământ şi-i va duce într-un loc anume, în cer, ci spune: „vom veni la el”. Să observăm că apostolul Pavel, în epistolele sale foloseşte multe cuvinte şi expresii cu sens figurat precum: „rămâne o măhramă pentru inimile lor”, „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut”, „o jertfă de laudă” (2Corinteni 3:15, 4:7,10, 5:4, Evrei 4:12, 13:10, 15. etc.). Este clar că şi în versetele în discuţie apostolul Pavel a vorbit în sens figurat referindu-se la răpire. Iubiţi fraţi! Trebuie să ne trezim la viaţă! A sosit timpul! Omul a fost creat să locuiască pe pământ pentru totdeauna. O răpire literală a omului de către Dumnezeu sau Isus nu se va întâmpla niciodată. Pe lângă tema numărul doi, „Viaţa veşnică pe pământ sau în cer?”, care tratează acest subiect apar noi dovezi care atestă acest adevăr. Odată cu venirea lui Isus, El va înlătura din Templu pe acel pretins „uns”, iar în locul lui rămâne însuşi Unsul Hristos, Mesia (Daniel 9:25, 26). Biblia nu arată un alt „uns” după înlăturarea celui pretins afară de Hristos. O altă dovadă în acest sens o găsim în Apocalipsa 15:2, 3 şi 14:1-3. Ştim cine sunt „biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei”? Dacă „fiara” este Organizaţia Naţiunilor Unite, o va birui poporul Domnului vreodată? De ce să facă acest lucru? După ce „fiara” este prinsă şi nimicită de Isus Hristos, nu se mai poate vorbi de biruitorii ei. Atunci toţi sunt biruitorii ei, dar cei ce-i cunosc identitatea corect bazaţi pe Biblie, îi anunţă distrugerea şi NU i se închină, în timp ce „fiara” este încă în plină putere, aceştia sunt biruitorii fiarei. Ei, biruitorii fiarei, „cu alăutele lui Dumnezeu în mână”, „cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului.” Ei, biruitorii fiarei, „Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.” Oricine ar fi „fiara”, O.N.U. cum cred mulţi sau cei ce-l ţin în robie pe poporul Domnului, cum spunem noi, „fiara” apare pe scenă doar în secolul 20. Înainte ca ea să existe nu se poate vorbi nici de biruitorii ei şi nici de cei 144000 care învaţă cântarea de la ei. IEHOVA să fie lăudat şi preamărit întotdeauna!! RĂMĂŞIŢA CINE ESTE EA? Este adevărat că cei 144000 sunt o rămăşiţă a poporului lui Israel spiritual, ea este compusă din părţi ale celor 12 seminţii, şi vin din necazul cel mare (Apocalipsa 7:4, 14), adică din robia Babilonului modern, omul fărădelegii. Proorocii Domnului pomenesc des în proorociile lor de această rămăşiţă care iese din robie. Iată câteva versete: „O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.” Isaia 10:21, 22, (Isaia 1:7-9 Ezechiel 6:8, Ioel 2:32, Ţefania 3:12,13, Mica 2:12, 5:7, 8, etc.) Se înţelege din aceste versete că „rămăşiţa” este o parte din cei 144000 şi că vor merge în cer? Nicidecum! Aceste versete clarifică cine este această rămăşiţă, aşa cum s-a amintit mai sus, ea este o mică parte a poporului Domnului care a trecut prin „necazul cel mare”, 70 de ani de robie şi foamete spirituală, iar acum este timpul eliberării, al restabilirii eterne (Daniel 9:24). Fraţilor! Fiţi parte a acestei rămăşiţe ieşind din „Babilon”!! Despre această „rămăşiţă”, proorocul Zaharia spune: „În toată Ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămânea. Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!” Zaharia 13: 8, 9. Putem înţelege din aceste versete că proporţia este de 33 la sută, adică o treime care va rămânea iar 66 la sută nimiciţi? Nu! Altceva vrea să arate aici proorocul Zaharia! Iată ce spune proorocul Isaia legat de procente: „Şi chiar a zecea parte de va mai rămânea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor.” Isaia 6:13a. O zecime dintr-un întreg este mult mai mică decât o treime, dar nici măcar o zecime din poporul actual nu va forma această rămăşiţă care trebuie să iasă din robie. O spunem cu tristeţe că numărul celor ce văd starea poporului lui IEHOVA astăzi şi ascultă chemarea (strigarea) lui Isus (întâmpină pe Domnul), este cu mult mai mic de o zecime, ei sunt de aproximativ 2 la sută, pentru că inima acestui popor este împietrită, sunt tari de urechi, au ochii închişi şi nu văd, nu aud cu urechile şi nu înţeleg cu inima şi nu se întorc la Dumnezeu să fie tămăduiţi (Isaia 6:10). Treimile arătate de proorocul Zaharia sunt cele trei părţi care formează încă poporul Domnului, de la intrarea lor în robie până astăzi. Acestea sunt: fiara, proorocul mincinos şi poporul robit de aceştia. Aşadar, cele două treimi care vor fi nimicite sunt fiara şi proorocul mincinos, iar treimea care va rămâne sunt poporul robit. Şi aceştia din urmă vor fi albiţi şi lămuriţi, pentru că mulţi din popor s-au închinat fiarei şi icoanei ei. Este o deosebire între a fi închinător al fiarei sau a fi biruitorul ei! Fraţilor! Nu vă puneţi încrederea în fiară şi nici în proorocul mincinos, nici măcar de dragul unităţii! Dacă aţi reuşit să vă păstraţi până acum departe de ea, ţineţi-o şi de acum la distanţă, căci zilele îi sunt numărate! Iar când se va prăpădi să nu o plângeţi şi să nu o jeliţi ca cei mai mulţi, căci acolo este mâna Domnului! Despre aceste trei elemente, fiara, proorocul mincinos şi poporul robit, Biblia vorbeşte de multe ori, arătându-le şi împreună şi separat, în diferite momente, împrejurări şi sub diferite nume. Iată câteva exemple: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete…” Apocalipsa 13:1; iar proorocul mincinos este asemănat cu: „o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.” Apocalipsa 13:11. Acestea două sunt arătate şi în capitolul 17, anume fiara de culoare stacojie şi femeia care călărea pe ea, adică proorocul mincinos sau fiara cu coarne ca de miel. Aceasta din urmă mai este arătată şi ca „cetatea cea mare” (v. 18). Fiarele sunt arătate şi în proorocia lui Daniel astfel: fiara care a „fost ucisă” „şi celelalte fiare” (Daniel 7:11, 12). Poporul asuprit este arătat astfel: „…sărmani nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nici o spargere …” Ieremia 2:34b, şi cei ce „suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc” în „Ierusalim”. Ezechiel 9:4. Despre cele două treimi care vor fi nimicite arată şi Apocalipsa astfel: „Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos…Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc…” Apocalipsa 19:20. Înainte ca aceştia să fie nimiciţi iată ce arată a se întâmpla: „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală.” Apocalipsa 17:16a. Această neînţelegere şi ură, se iveşte aşadar, între fiara cu şapte capete şi zece coarne şi fiara cu două coarne ca de miel. Aceste două fiare se autointitulează „sclavul fidel şi prevăzător”, dar Biblia, după caracterul care îl au, le numeşte „omul fărădelegii”. Iată ce învăţătură dă Isus: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.” Luca 11:17. Chiar dacă „fiara cu şapte capete şi zece coarne”, nu concepe această cădere care o aşteaptă, ea va veni negreşit. Iată ce-i vorbeşte proorocul Isaia: „Tu ziceai: „În veci voi fi împărăteasă!” şi nu te-ai gândit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: „Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!” Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi…” Isaia 47:7, 8, 9a. Iubiţi fraţi! Dorim să fim bine înţeleşi! Tot ce avem de spus împotriva religiei Martorilor şi împotriva acelui pretins „sclav fidel şi prevăzător”, exclud pe acei „sărmani nevinovaţi” care sunt robi în acea organizaţie. Chiar dacă acum ne consideraţi duşmanii voştri, peste puţin timp veţi pricepe ce păstori aveţi, că sunteţi vânduţi pe nimic, înşelaţi şi jefuiţi. (Zaharia 11:5, 17). Atunci veţi pricepe că mesajul des amintit, „ieşiţi din Babilon, poporul Meu”, a fost unul prietenesc, din iubire şi venit de la IEHOVA. Dorinţa noastră este ca tot poporul să revină la starea de om liber dar în acelaşi timp înţelegem ce spun proorocii că doar o mică rămăşiţă se va întoarce la Domnul, dar iată ce vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.” Isaia 56:8. (vezi şi versetele 5-7). În felul acesta Domnul oştirilor zice: „Slava acestei case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi…” Hagai 2:9a. IEHOVA, Dumnezeul cel viu şi adevărat să fie lăudat şi mărit pentru totdeauna! Data apariţiei: Februarie 2010 Pentru alte informaţii tel: 0744687717