CHIPUL CELUI CERESC (1CORINTENI 15:49) IEHOVA, Dumnezeul cel adevărat şi viu, s-a îngrijit şi a păstrat Cuvântul Său, pentru neamurile de oameni care vor veni, fiind scris într-o carte numită „Biblia” sau „Sfânta Scriptură”. Cercetând această carte aflăm cum a fost creat Pământul şi omul perfect, cum a decăzut omul de la perfecţiune şi planul de restabilire pentru om. Despre felul cum a fost creat omul, Scriptura relatează: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Genesa 1:26, 27. Ce putem înţelege din aceste expresii: „după chipul Nostru” şi „după asemănarea Noastră”? Că Dumnezeu este creatorul omului ştim cu toţii, iar „meşterul Lui, la lucru lângă El” este Isus Hristos, aşa cum este arătat în Proverbe 8:22-31 şi Ioan 1:3. Cei doi, IEHOVA şi Isus sunt cereşti, Ei sunt spirit, nevăzuţi de ochiul omenesc, iar omul este carne şi sânge. Cum este omul după chipul şi asemănarea Lor? Cum este Dumnezeu? Iată cum Îl descrie Moise în cântarea sa: „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.” Deuteronom 32:4. Proorocul Habacuc Îl descrie astfel: „Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” Habacuc 1:13a. Dacă Dumnezeu este descris cu aceste calităţi, acestea le avea şi Isus când a fost pe pământ şi desigur le are şi acum, acestea le găsim cercetând Scripturile. Iată ce sfat ne dă apostolul Pavel având în vedere purtarea lui Isus: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” Romani 15:5, 6. Aşadar, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a lui Isus sunt cele patru calităţi: iubire, dreptate, putere şi înţelepciune. Aceste calităţi caracterizează chipul Celui ceresc, chip după care a fost creat omul. După ce omul a fost creat după chipul Celui ceresc, a purtat el multă vreme acest „chip”? Nu! Oamenii au înlăturat „chipul” după care au fost creaţi şi l-au înlocuit cu un „chip” al lor, pământesc. Iată ce declară proorocul Moise în prima sa carte: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Genesa 6:5. Răul din inima omului înclină spre chipul pământesc, nicidecum spre cel ceresc. Toate sfaturile şi poruncile pe care le dă IEHOVA poporului Său, prin proorocii Săi, au avut în vedere şi acest lucru, de a urma chipul Celui ceresc. Pentru cea mai mare parte a omenirii răspândită pe faţa pământului, acestea n-au fost luate în seamă, continuând să facă ce este rău. Prin Proverbele consemnate în Biblie, primim următoarea învăţătură: „Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.” Proverbele 6:16 – 19. Toate aceste lucruri pe care Domnul le urăşte sunt un chip al celui pământesc, a omului rău, imperfect. Pentru acestea IEHOVA trimite pe pământ pe Fiul Său, pe Isus Hristos, pentru a răscumpăra neamul omenesc decăzut. Astfel se naşte prin fecioara Maria şi Îşi dă sângele ca preţ al răscumpărării. El nu vine cu un chip pământesc, plin de ură, răutate şi minciună, ci vine cu un chip ceresc, desăvârşit, posedând acele calităţi după care omul dintâi, Adam, a fost creat din pământ. Isus învaţă pe oameni, ori de câte ori are ocazie, să revină la starea la care au fost creaţi, la un chip ceresc. Un exemplu este: „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” „Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” Matei 15:11, 17 – 19. Citind cele patru Evanghelii ale Bibliei, care pentru noi sunt „patru făpturi vii” (Apocalipsa 4:6), pline de ochi, care ne ajută să vedem clar şi să înţelegem corect Cuvântul Domnului, vom găsi multe exemple în care Isus ne învaţă să urmăm chipul Celui ceresc. Apostolii, fiind învăţaţi de Isus, ne transmit mai departe prin scrierile lor, învăţătură, sfat şi poruncă, de a urma nu chipul celui pământesc ci chipul Celui ceresc. Să vedem un prim exemplu: „Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.” Fapte 17:29. Dar cum este Dumnezeu dacă nu este asemenea aurului, argintului şi a pietrei cioplite? Tot apostolul Pavel ne răspunde: „…să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” Efeseni 4: 22 – 24. O învăţătură asemănătoare trimite apostolul Pavel şi Colosenilor. El spune: „Nu vă minţiţi uni pe alţii, întrucât v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” Coloseni 3:9, 10. Apostolul Iacov completează descrierea Celui ceresc astfel: „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” Iacov 3: 17. Apostolul Iacov arată şi cum este înţelepciunea care nu vine de sus, anume: „pământească, firească, drăcească.” Un îndemn din partea apostolului Pavel către Romani sună astfel: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acesta, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2. Deja avem destule versete pentru a putea înţelege ce este chipul Celui ceresc şi ce este chipul celui pământesc. Fraţilor! Să nu ne rătăcim în Scripturi! Apostolul Pavel, în acest context, 1Corinteni 15:35 – 56, vorbeşte despre învierea morţilor. Aşa cum spune Isus Hristos, „…cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi…” nu vin la judecată, ci au trecut din moarte la viaţă. (Luca 20:35, Ioan 5:24b). Da! Aceştia au fost semănaţi în putrezire şi învie în neputrezire. (1Corinteni 15:42). Răsplata lor va fi viaţa veşnică. La fel este şi cu cei ce sunt găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi care n-au murit. Ei, fiind vii, doar vor fi schimbaţi din muritori în nemuritori, adică primesc viaţa veşnică. Apostolul Pavel, nu arată nicidecum de o schimbare din trup literal de carne şi sânge în trup spiritual, nevăzut ochiului uman. Adam, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, a fost spirit? Atunci de ce am înţelege că a purta chipul Celui ceresc, aşa cum spune apostolul Pavel, înseamnă a fi schimbat din trup literal în trup spiritual, asemenea îngerilor? Trupul duhovnicesc este acelaşi cu duhul? Nu! Adam nu a fost creat spirit! El a fost creat din ţărână, un suflet viu, carne şi sânge. Să nu încurcăm pe „cei cereşti” cu „chipul celui ceresc” şi pe „cei pământeşti” cu „chipul celui pământesc”! Apostolul Petru spune despre Isus: „El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh…” 1Petru 3:18b. Este clar că duhul, trupul şi chipul sunt lucruri total diferite. Aşa cum trupul oamenilor diferă de trupul dobitoacelor, al păsărilor şi al peştilor, iar strălucirea soarelui diferă de strălucirea lunii, chiar şi stelele se deosebesc în strălucire unele de altele, tot aşa sunt trupuri cereşti (nevăzute ochiului uman) şi trupuri pământeşti (carne şi sânge), care nu vor fi niciodată la fel în ce priveşte materia, dar trebuie să aibă o însuşire comună pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, să aibă un chip ceresc, adică să aibă acele calităţi enumerate anterior în mai multe versete: putere, dreptate, iubire, înţelepciune, curăţenie, blândeţe, fără răutate, fără nelegiuire şi slăvind pe Dumnezeu. (1Corinteni 15:39 – 41). La fel avem enumerate destule exemple negative care caracterizează chipul celui pământesc. Aşadar, acest context din scrisoarea apostolului Pavel către Corinteni, se referă nouă, oamenilor din pământ, pământeşti, care trebuie să facem ce este bine, să fim duhovniceşti. Aceasta doreşte Dumnezeu de la noi. Acesta a fost chipul după care a fost creat Adam, după chipul lui Dumnezeu, dar omul a abandonat acest chip urmându-l pe cel pământesc. De aceea avem nevoie de o schimbare, de o înnoire, să urmăm din nou chipul Celui ceresc, altfel nu vom moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă a fi „născuţi din Dumnezeu”, „nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om”, „nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” Ioan 1:13, 1Petru 1:23. Să înţelegem sensul figurat la care se referea apostolul Pavel spunând: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu”. 1Corinteni 15:50a. Din cauza rebeliunii din Eden şi a chestiunii de discuţie iscată atunci, care este în curs de rezolvare, planeta Pământ nu este recunoscută de către Dumnezeu ca parte a Împărăţiei Sale, de aceea Isus ne învaţă să ne rugăm: „vie împărăţia Ta”. Odată ce Hristos va domni, înlăturând pe Satan şi tot ce este rău, Împărăţia lui Dumnezeu va fi întemeiată şi pe pământ precum este acum în cer. Atunci carnea şi sângele o vor moşteni, la propriu vorbind, dar este nevoie de acea „naştere din nou” de care vorbeşte atât Isus cât şi apostolul Pavel. (Ioan 3:3). Numai dacă omul „se naşte din nou” şi trăieşte după chipul Celui ceresc, poate să fie mântuit, primind viaţă veşnică aici pe pământ. Un temnicer din Filipi pune lui Pavel şi lui Sila întrebarea: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Fapte 16:30. La această întrebare vom răspunde printr-un scurt articol următor. IEHOVA, Dumnezeul cel drept să fie lăudat şi preamărit întotdeauna! „CE TREBUIE SĂ FAC SĂ FIU MÂNTUIT?” (FAPTELE APOSTOLILOR 16:30b) Răspunsul dat de apostolul Pavel şi de Sila, temnicerului, a fost: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.” (v. 30, 31). În urma acelei discuţii, temnicerul a fost botezat chiar în noaptea aceea. Iubiţi oameni de bine! V-aţi pus vreodată această întrebare ca şi acel temnicer? Vi s-a vestit cuvântul Domnului ca să-l credeţi, iar apoi să fiţi botezaţi? Este clar şi de înţeles, că botezul copiilor la o vârstă fragedă, la doar câteva zile de la naştere, este greşit, este o tradiţie religioasă şi acela nu este adevăratul botez la care s-au referit apostolul Pavel, Ioan Botezătorul şi Isus Hristos. Isus spune: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit…” Luca 16:16a. Botezul trebuie făcut la o vârstă la care respectivul candidat judecă matur şi poate pricepe şi crede cuvântul Domnului. Dumnezeu nu priveşte cu plăcere la cei ce calcă Cuvântul Său în folosul datinii lor. Adevăratul botez nu se face nici în numele diferitelor organizaţii religioase sau societăţi. Acesta trebuie făcut în Numele Tatălui IEHOVA, în numele Fiului Său Isus Hristos şi a Duhului Sfânt. (Matei 28:19). A crede în Domnul Isus, cum îi spune apostolul Pavel şi Sila temnicerului, înseamnă a crede în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, pentru că Ei sunt una în lucrare. Dacă credem că Isus este Mântuitorul, atunci credem şi în cel ce l-a trimis, adică în Dumnezeu, IEHOVA. IEHOVA nu este un dumnezeu oarecare. Acesta nu este un nume comun dat dumnezeilor, ci este numele viului şi adevăratului Dumnezeu, creatorul cerului şi al pământului, şi este un Dumnezeu gelos. Cităm câteva versete care adeveresc acest lucru, folosind Sfânta Scriptură a vechiului şi noului testament din 1873: „Eu sunt IEHOVA, care me aretaiu lui Abraamu, lui Isaacu şi lui Iacobu, ca Dumnedeu a totu-puternicu, dară cu numele meu de IEHOVA nu li fuiu loru cunoscut.” II Moisi 6:3. „Da, IEHOVA este Dumnedeulu oştiriloru IEHOVA este numele Lui.” Osea 12:5. „Căci Eu IEHOVA nu mă schimb…” Malachi 3:6a. Legea „este un îndrumător spre Hristos” (Galateni 3: 24, Evrei 10:1). Pentru a fi mântuit nu este de ajuns a ţine această lege (Matei 19:20, 21). Acest Dumnezeu gelos, la care se referă primele trei porunci din Lege (Deuteronom 5:6 – 11), a trimis pe Fiul Său Isus, pe pământ, iar prin sângele Său de om perfect, un preţ de răscumpărare. Ioan spune în întâia sa epistolă: „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1Ioan 1:7, vezi şi versetul 9, cap. 2:1,2). Iată! După ce temnicerul a crezut în Isus, i s-a vestit Cuvântul Domnului şi a fost botezat, el şi casa lui au crezut în Dumnezeu. Putem observa legătura strânsă între Dumnezeu şi Isus. Ei sunt cereşti, iar chipul lor trebuie urmat pentru a fi mântuiţi. Asta înseamnă a fi asemenea lor în fapte bune, în iubire, conduşi de înţelepciunea de sus, prin Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia. În Biblie găsim multe îndemnuri şi fapte ce trebuie urmate pentru a fi mântuiţi. Acestea răspund tocmai la această întrebare: „ce trebuie să facem?” Să vedem câteva exemple: în urma propovăduirii lui Ioan Botezătorul „Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel.” Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” Luca 3:10 – 14. Proorocul Zaharia, prin Cuvântul Domnului, ne învaţă astfel: „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: „Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.” „Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii; niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.” Zaharia 7:9, 10; cap. 8: 16, 17. După o cuvântare a lui Petru, ascultătorii „au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat…” Fapte 2: 37b, 38a. Aceleaşi lucruri îi sunt cerute şi apostolului Pavel, zis Saul, la întoarcerea sa către Domnul. „Doamne, ce vrei să fac?” a zis el tremurând şi plin de frică. Întreaga întâmplare o găsim relatată în Fapte 9:1 – 22. Toate aceste exemple de fapte bune trebuiau urmate de oameni în decursul istoriei omenirii, cu atât mai mult acum când timpul s-a apropiat. Înnoirea tuturor lucrurilor şi revenirea lui Isus este aproape (un an şi câteva zile), iar răsplata Lui este cu El. Ea este mântuirea. Isus va mântui omenirea de tot răul legându-l pe Satan pentru 1000 de ani, iar pe cei ce-i găseşte credincioşi la venirea Sa îi va mântui şi de moarte, dându-le viaţă veşnică. În urmă, moartea va fi înghiţită de biruinţă, ea fiind cel din urmă vrăjmaş care va fi nimicit (1Corinteni 15:26, 54). Iubiţi oameni de bine! Încotro ne îndreptăm? Vrem să urmăm chipul celui Ceresc care va aduce răsplata Lui sau vrem să urmăm chipul celui pământesc care plăteşte omenirii de veacuri cu moartea? Iată! Ştim ce avem de făcut! Trebuie doar să vrem! Ajunge cât am făcut voia dumnezeului lumii acesteia! Să facem fapte bune pentru a fi mântuiţi, urmând chipul Celui ceresc, căci avem un Învăţător, Isus şi un Dumnezeu drept, IEHOVA, demni de urmat! Aceştia, IEHOVA şi Isus să fie lăudaţi şi slăviţi! (Cântarea nr. 45 „Doamne, noi pe Tin’te urmăm”) Data apariţiei: Martie 2010