BISERICA „Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” Efeseni 2:22 Acest cuvânt, Biserica, este des folosit între creştini, dar cu înţelesuri total diferite, de aceea considerăm necesar dezbaterea acestui subiect. Unele dintre aceste înţelesuri fiind: Biserica – Templu, clădirea construită special ca loc de adunare sau închinare, Biserica – toţi credincioşii care au primit şi urmat pe Isus şi apostoli, Biserica – Mireasa lui Hristos sau Biserica – cei 144000. Şi despre speranţa şi răsplata Bisericii părerile sunt împărţite, astfel, unii cred că Biserica va moşteni pământul, iar alţii că Biserica va fi răpită, deodată sau într-un oarecare interval de timp. Nu dorim să mai adăugăm o părere la toate cele deja existente, ci dorim să răsfoim Biblia, să deşirăm versetele care vorbesc de Biserică, începutul ei şi caracteristicile ei, astfel să o putem identifica corect. Despre Biserică vorbeşte mai întâi Isus Hristos. El spune lui Petru: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 16:18. A vrut să spună Isus că apostolul Petru este temelia Bisericii Sale? Nicidecum! La acea discuţie între Isus şi Petru erau de faţă ucenicii Săi (v. 13). Ar fi făcut Isus discriminare numindu-l pe Simon Petru piatra pe care va zidi Biserica? Când mama fiilor lui Zebedei a venit la Isus cu cererea ei, ca în Împărăţia lui Isus cei doi fii ai ei să şadă unul la dreapta Sa şi altul la stânga, „Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.” Matei 20:20, 24. Chiar dacă Petru şi fratele său Andrei au fost primii ucenici care L-au urmat, Isus nu le-ar fi făcut acest disconfort celorlalţi. Iată ce dictează mai târziu Isus lui Ioan să scrie într-o carte: „Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.” Apocalipsa 1:11, 21:14. Toţi cei doisprezece apostoli sunt arătaţi de Isus deopotrivă, egali. Numele „Petru” (petros, petra) înseamnă piatră. Isus a vrut să spună că temelia Bisericii Sale va fi din piatră, că Biserica va avea temelii tari, dar nu Petru era acea temelie. Altfel spus: „pe tine te cheamă Petru adică piatră, şi Biserica Mea tot pe piatră o voi zidi.” Piatra este Isus Hristos. El este stânca! Chiar apostolul Petru afirmă aceasta înaintea Sinedriului: „…în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” Fapte 4:10b,11. Ce fel de „zidari” suntem noi astăzi? Lepădăm „Piatra” sau o punem în capul unghiului? Folosim în „zidăria” noastră, participând la rezidirea Ierusalimului spiritual, Piatra Isus sau ne interesează doar a sta la stânga ori la dreapta Lui? În aceste timpuri în care revenirea lui Isus este atât de aproape, acest lucru fiind clar arătat de profeţiile Bibliei şi acest timp nu mai este pecetluit, trebuie să aşezăm „Piatra” în capul unghiului, adică să arătăm lumii importanţa acestei reveniri, să pornim la lucrul pe care Isus arată că îl va face. Procedând aşa Îl „întâmpinăm în văzduh”, aceasta fiind acum prima prioritate pentru creştini. Creştini! Puneţi „Piatra” Isus, în capul unghiului! Din studiul versetelor care caracterizează Biserica, putem puncta următoarele: 1. Biserica este „trupul” lui Hristos. Coloseni 1:24. 2. Biserica nu este compusă numai din iudei, pentru că găsim Biserici şi în Corint (1Corinteni 1:2), Asia (1Corinteni 16:19), Babilon (1Petru 5:13) şi în multe alte locuri (1Tesaloniceni 1:1, Apocalipsa 1:11). 3. În Biserică domneşte pacea. 1Corinteni 14:33. 4. „Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători…” 1Corinteni 12:28. În Biserică s-au rânduit presbiteri sau episcopi şi diaconi. Fapte 14:23, 1Timotei 3:1,8. 5. Cei ce compun Biserica dobândesc, ca sfârşit al credinţei lor, mântuirea sufletelor, adică viaţa veşnică. 1Petru 1:9, Romani 6:22. Apostolul Pavel, zis Saul, înainte să fie convertit, făcea prăpăd în Biserică. (Fapte 8:3, 9:1 22:4,5). Din aceste dovezi şi din caracteristicile Bisericii, ne dăm seama cu uşurinţă la ce se referă Noul Testament a fi Biserica. Aceasta este Calea pe care au urmat creştinii de pretutindeni, urmaşii lui Hristos. Biserica este Calea pe care Saul o prigonea până la moarte. Biserica arătată în Noul Testament nu este o clădire literală. Ea este zidită din „pietre vii” (1Petru 2:5), adică din oameni, bărbaţi şi femei, care au înţeles scopul lui Dumnezeu cu omul, au înţeles preţul şi valoarea jertfei lui Isus. Iată cum îi descrie apostolul Petru, în versetele 9 şi 10, pe aceşti componenţi ai Bisericii: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată; pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.” Putem spune că această „casă duhovnicească”, „preoţie sfântă”, care aduce „jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”, nu este Biserica? Desigur, aceasta este Biserica. Ea este actualul popor al lui Dumnezeu, nu este o naţiune oarecare, ci este compusă din locuitori ai pământului de pretutindeni, care şi-au pus în gând şi în fapt, să servească pe viul şi adevăratul Dumnezeu IEHOVA. Biserica, formată din urmaşii lui Isus, nu are un număr fix de membrii, cum ar fi 144000. Dacă naţiunea lui Israel, care până la venirea lui Isus pe pământ a fost naţiunea aleasă, a avut parte de o binecuvântare din partea lui Dumnezeu spunându-i: „Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi”, (Geneza 17:6, 35:11), această binecuvântare se transmite mai departe şi actualului popor al lui Dumnezeu compus din toate naţiunile pământului. Proorocul Ieremia, inspirat de Dumnezeu, avea în vedere acest popor, Israelul spiritual, când spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.” Ieremia 31:31. Iar mai pe urmă spune: „Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David, şi pe Leviţii, care-Mi slujesc.” Ieremia 33:22. Numărul slujitorilor lui Dumnezeu, al Bisericii, trebuie să ajungă ca nisipul mării. Negreşit, Dumnezeu prin proorocii Săi, arată diferite stări pe care poporul Său de astăzi, adică Biserica, trebuie să le parcurgă, astfel, El spune prin proorocul Isaia: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, şi mai scumpi decât aurul din Ofir.” Isaia 13:12. Toţi proorocii arătaţi în Biblie au reflectat spre starea în care actualul popor al lui Dumnezeu a fost dus rob în „Babilon” (vezi tema nr. 1), un Babilon simbolic desigur, şi despre ieşirea lor din robie. Isus dictează lui Ioan, în Apocalipsa, într-un sens figurat, aceleaşi stări prin care trebuie să treacă Biserica, o stare de robie spirituală, numită aici „necazul cel mare”. 144000 ies din acel necaz, ei ies din robia „Babilonului”. Despre aceştia zice proorocul Isaia că: „Vor ţinea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, şi vor stăpâni peste asupritorii lor.” „…atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi veţi zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat…” Isaia 14:2b, 4. Aceste acţiuni urmează să se întâmple cu poporul Domnului în viitorul apropiat. Cei 70 de ani de robie sunt spre sfârşit, deja suntem în perioada celor 70 de săptămâni, iar odată cu scurgerea lor, robia ia sfârşit, şi Hristos Unsul va fi prezent, iar Biserica va putea cânta: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat…” Până atunci, biruitorii „fiarei” cântă alte cântări: „Cântarea lui Moise şi a Mielului”. „Versurile” acestor cântări se găsesc în rândurile acestei ediţii şi în ediţia „Secerătorul”. IEHOVA, Dumnezeul cel veşnic să fie lăudat şi preamărit pentru aceasta! Trebuie să se ştie, că tot ce este arătat în aceste ediţii împotriva religiei „Martorii lui Iehova”, nu este din ură pentru ei, ci din respectarea poruncii lui IEHOVA de a cânta aceste „cântări”: „Cântarea lui Moise şi a Mielului”. Printre versurile cântării lui Moise se spune: „Israel s-a îngrăşat, şi a asvârlit din picior; – Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui…” Deuteronom 32: 15. Faptele rele pe care urma să le facă poporul, arătate prin versurile întregii cântări, sunt înfiorătoare, ştiind că aceste versuri sunt profetice şi poporul Domnului, Israelul spiritual le-a împlinit întocmai. Poporul care poartă numele Domnului, IEHOVA, „s-a îngrăşat”, „s-a îngroşat” şi a părăsit pe Dumnezeu, urmând dumnezei de lemn şi de piatră, adică, în loc să servească pe IEHOVA cum au făcut înainte (din 1872 încoace), şi-au pus în frunte nişte oameni cărora li se închină, „dumnezei noi, veniţi de curând”. (versetul 17). Aceasta este starea Bisericii astăzi! Dar, eliberarea este aproape! Despre un alt aspect legat de Biserică, apostolul Pavel spune: „Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). –” Efeseni 5:32. Care este acea taină? Tot apostolul Pavel ne răspunde, astfel: „Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea…” Efeseni 3:6. Da, aceste lucruri care au fost ascunse preoţilor evrei, celor ce până atunci aveau datoria de a învăţa poporul, şi au fost descoperite „acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul”. Efeseni 3:5b. Este foarte clar, că odată cu răstignirea lui Isus Hristos, s-a terminat cu naturalul popor Israel de a mai fi naţiunea aleasă a lui Dumnezeu. De acea favoare beneficiază de atunci încoace şi „neamurile”, adică oameni din toate naţiunile pământului, care compun Biserica sau altfel spus, Adunarea lui Dumnezeu. Odată ce jertfa lui Isus a fost depusă, toate naţiunile pământului sunt egale în faţa marelui Creator, toţi au posibilitatea de a deveni membrii în poporul Său, de a forma un Israel spiritual tăiat împrejur în inimă. (Romani 2:29). Singurul lucru prin care diferă poporul Israel natural de celelalte naţiuni ale pământului, de la răstignirea lui Isus încoace, este blestemul pe care ei şi l-au cerut, astfel: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Matei 27:25b. După 2000 de ani acest blestem se resimte încă asupra Israelului natural, dar sperăm că după revenirea lui Hristos şi înlăturarea lui Satan, acesta va înceta şi vor avea linişte. Alte versete care printr-o înţelegere greşită provoacă confuzie, referitor la Biserică, sunt Evrei 12: 22 şi 23, care spun: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, cari sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi…” Se înţelege din aceste versete că Biserica va fi răpită la cerurile literale? Nicidecum! Care este Biserica celor întâi născuţi şi cum sunt ei scrişi în ceruri? Cei numiţi „Biserica celor întâi născuţi”, sunt cei ce au devenit primii creştini. Printre ei se numără şi apostolii. Sunt întâi născuţi deoarece după ei urma să se adune un mare număr de fraţi. Adunarea lui Dumnezeu care a început cu acei „întâi născuţi”, nu este formată doar din iudei, ci din iudei spirituali, în sens figurat numiţi „Ierusalim ceresc”. Acei credincioşi, care şi-au dus credinţa până la sfârşitul vieţii lor, fără să se fi lepădat de Dumnezeul cel viu, au fost vrednici să fie scrişi în „cartea vieţii” sau „pomul vieţii”. Acestea aparţinând lui IEHOVA, se spune despre aceşti creştini că „sunt scrişi în ceruri”. Se poate observa că răsplata acestor credincioşi este să fie „făcuţi desăvârşiţi” sau perfecţi. A fi perfect nu înseamnă nicidecum a fi dus în cerurile literale sau a fi schimbat într-o creatură spirituală. Apostolul Pavel, de zeci de ori s-a referit la adunarea creştină, la poporul Domnului, numindu-l Biserică. Nici de data aceasta, vorbind evreilor, apostolul nu a schimbat sensul acestui cuvânt. Biserica este compusă din oameni a căror locuinţă a fost, este şi va fi pe pământ întotdeauna. Apostolului Ioan, Dumnezeu îi spune: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.” Apocalipsa 1:11. Numai pentru cele şapte Biserici din Asia este scrisă cartea Apocalipsa? Nu! În capitolul 1, versetul 1, apostolul Ioan spune că Dumnezeu i-a dat acea descoperire pentru robii săi. Bineînţeles că robii Săi existau deja şi în alte Biserici, după cum s-a arătat mai înainte. Datoria celor şapte Biserici, după ce au primit şi citit cartea scrisă de Ioan, era ca şi cea a Colosenilor, cărora apostolul Pavel le scrie: „După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.” Coloseni 4:16. Această regulă a fost valabilă în toate timpurile de atunci încoace şi trebuie urmată şi astăzi de către creştini, de membrii Bisericii. Isus întăreşte această practică şi spune: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.” Matei 10:27. Şi Israelul natural, înainte de venirea lui Isus, avea această obligaţie, de aceea proorocul Zaharia le spune: „Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii…” Zaharia 8:16. Desigur, cele spuse de proorocul Zaharia sună şi Israelului spiritual de astăzi. Despre sensul figurat şi însemnătatea celor văzute de Ioan în Apocalipsa capitolul 1, legate de Biserică, se va discuta în unele teme următoare. La fel şi despre Templu, ce este el şi dacă are vreo legătură cu Biserica, se va discuta în tema care urmează. Când spunem aceasta, avem în vedere ajutorul primit de la IEHOVA, pentru care Îi mulţumim întotdeauna. IEHOVA, Dumnezeul cel drept, să fie lăudat şi preamărit! Data apariţiei: August 2010