BABILONUL CEL MARE "Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei!" (Apocalipsa 18:46) De acum, puţin timp mai rămâne în picioare „Babilonul” – „cetatea cea mare” (Apocalipsa 17:18). Foarte puţin timp mai este până vom auzi strigarea: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” Apocalipsa 18:2, 3. Foarte puţin timp mai este până vom auzi un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zice: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească….” Apoc. 19:6b. Iată ce învăţătură putem deja să tragem de aici, din aceste versete: îndată ce „Babilonul cel mare” cade, este semnul că Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, adică IEHOVA, a început să împărăţească. Aceasta înseamnă că IEHOVA se întoarce iarăşi spre poporul Său, că timpul în care IEHOVA şi-a pedepsit poporul permiţând să fie rob în „Babilon” a expirat (Daniel 9:2), iar evenimentul mult aşteptat de închinătorii lui IEHOVA este că alături de El (de IEHOVA) va domni Domnul Isus Hristos (Apocalipsa 11:15). Ştiind aceasta, ce avem noi de făcut? Să stăm cu mâinile încrucişate şi să privim căderea „Babilonului”? NU fraţilor!! Stând şi privind la căderea „cetăţii Babilonului”, putem fi părtaşi la păcatele ei şi să fim loviţi cu urgiile ei! Glas din cer ne spune: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu…!” Desigur, fiecare poate sta liniştit la umbra cunoştinţei sale şi să spună: „Ştiu ce înseamnă a fi în Babilon. Eu am ieşit demult de acolo!” Fraţilor! Sunteţi siguri că deţineţi o cunoştinţă exactă şi corectă la ceea ce înseamnă „Babilon” şi că aţi ieşit deja din el? Vă identificaţi voi cu poporul Domnului? Înţelegem exact sensul figurat în care ne vorbeşte apostolul Ioan şi de ce a ajuns poporul Domnului de astăzi să fie rob în „Babilon”? Ca să fim siguri că am ieşit şi că nu suntem încă în „Babilon”, trebuie să ştim ce înseamnă în înţeles duhovnicesc acest „Babilon”. În antichitate, Babilonul era socotit ca un potir de aur în mâna Domnului (Ieremia 51:7), dar astăzi a devenit un simbol al haosului, al lipsei de orientare, al confuziei generale, o mare încurcătură şi neînţelegere. Babilonul este socotit a fi departe de Dumnezeu. Numeşte IEHOVA pe cineva şi le spune „poporul Meu”, în afară de cei ce se închină acestui Dumnezeu viu şi adevărat? Bineînţeles că doar pe aceştia care I se închină îi numeşte IEHOVA „poporul Meu” şi aceştia se identifică foarte bine cu Martorii lui Iehova. Şi când au fost aceştia robi în „Babilon” de primesc ordinul: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu…!”? Este lesne să spunem că „Babilon” înseamnă lumea aceasta cu toate religiile ei şi că cei ce doresc să servească pe IEHOVA trebuie să iasă de acolo! Este vreun om botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh înainte să iasă din vechea religie? În nici un caz! Mai întâi persoana respectivă trebuie să iasă din vechea religie şi apoi face cu IEHOVA un nou legământ după care este recunoscut ca parte a poporului Său. Din Apocalipsa 18:4, reiese foarte clar că poporul recunoscut de IEHOVA ca fiind poporul Său, deci cei care au făcut deja un legământ cu IEHOVA prin botez, aceia au devenit robi în aşa zisul „Babilon”, şi nicidecum nu este vorba de cei ce nu cunosc încă pe IEHOVA. La acest prim aspect şi nu numai, invităm pe fiecare închinător al lui IEHOVA să mediteze cu atenţie, pentru că ceea ce se credea că înseamnă „Babilon” este de fapt altceva. Prin urmare este foarte posibil ca poporul Domnului să fie încă rob în „Babilon”. Este adevărat că prin anii 1870 – 1871 d.Chr., poporul Domnului a avut parte de o eliberare dintr-o robie chiar prin faptul că s-au strâns în jurul învăţăturilor pastorului Russell. La fel de adevărat este că atunci poporul a avut parte de o hrană spirituală sănătoasă, de care nu a mai beneficiat de la moartea apostolilor lui Isus. Chiar dacă acea hrană spirituală este socotită doar o hrană de lapte, adică o învăţătură începătoare, IEHOVA a trezit duhul poporului Său şi ei au înţeles corect mai multe învăţături care rămân în picioare (au temelie de piatră) până în ziua de astăzi. Câteva din acele învăţături sunt: s-a înţeles că Numele viului şi adevăratului Dumnezeu este IEHOVA, s-a înţeles preţul jertfei de răscumpărare depusă de Isus, s-a înţeles necesitatea unui botez în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a înţeles că botezul copiilor mici nu este corect, s-a înţeles corect ce spune Biblia despre rai, iad şi purgatoriu, sărbători religioase, etc. Luând în considerare acest pachet de învăţături, putem spune că aceea era eliberarea din „Babilon”? În nici un caz fraţilor!! De ce? Eliberarea de care a avut parte poporul Domnului prin anii 1870 se dovedeşte a fi o eliberare din figuratul „Egipt” (Apocalipsa 11:8), nu din „Babilon”! Timpul în care poporul Domnului a stat rob în „Babilon” este arătat în Scripturi a fi de 70 de ani (Ieremia 25:11, 12; Daniel 9:2), ori robia din care poporul a fost eliberat prin anii 1870 a ţinut aproape 1800 de ani. Acela era timpul de noapte despre care Isus şi-a învăţat ucenicii că va urma după moartea apostolilor (Ioan 9:4; 12: 35, 36) şi corespunde întocmai unei robii în „Egipt”. Proorocul Ieremia ne spune: „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!” Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem! „Şi vor locui în ţara lor.” Ieremia 23:7, 8. Din spusele proorocilor lui IEHOVA, se vede bine că şi robiile care au venit peste Israelul spiritual au fost în aceeaşi ordine ca şi cele peste Israelul literal, aşa că, eliberarea din „Babilon” este după cea din „Egipt”, numai că efectul eliberării va fi mult mai mare. Mai întâi, tot aşa cum ne spun toţi proorocii, poporul Domnului trebuia să treacă printr-un belşug spiritual care a început aproximativ prin anii 1871, după care a urmat o foamete spirituală care de fapt este robia în „Babilon”. Biblia ne arată că cele două perioade (de belşug şi de foamete) sunt egale între ele, iar cea de foamete o cunoaştem că este de 70 de ani, deci este uşor de calculat că deja a expirat şi timpul de „foamete”, adică de robie în „Babilon”. Glasul din cer: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu…!”, este cât se poate de actual. Fraţilor! Ca să putem pricepe şi mai bine că aşa stau lucrurile, să privim în urmă la cei 70 de ani care au trecut, ani în care poporul lui IEHOVA a fost rob în „Babilon”, şi vom vedea un popor care şchiopătă de ambele picioare (1Regi 18:21; Apocalipsa 2:4, 14, 20), un popor biruit de „fiare” (Daniel 7; Apocalipsa 13), un popor ce bea o apă tulbure (Apocalipsa 16:12) în timp ce „apa limpede” le era pecetluită (Apocalipsa 5:1), un Templu în care la un moment dat sunt găsiţi doar „doi martori” (Apocalipsa 11:2, 3), etc., toate acestea fiind evenimente care se întâmplă în „ziua Domnului” (Apocalipsa 1:10). La fel, putem vedea foarte uşor un mare tiraj de literatură ce curgea pe „râul cel mare”, dar din nefericire este cu un conţinut încurcat, turbure, care le aduce închinătorilor lui IEHOVA multă confuzie şi neînţelegere, o „hrană” babilonică şi periculoasă, contrară Bibliei. Să punctăm câteva exemple din astfel de învăţături ce ţin robi în „Babilon” pe poporul Domnului: - Timpurile neamurilor au început în anul 607 î. Chr. - Venirea lui Hristos în anul 1914, - Cele două turme, turma mică şi turma mare, - Cei 144000 vor merge în cer, - Sclavul fidel, - Sfârşitul lumii, - Transfuzia de sânge. Desigur, lista poate continua cu multe alte exemple extrase din doctrina Societăţii Watch Tower, învăţătură pe care o găsim greşită şi fără logică. Limitându-ne la exemplele punctate deja, considerăm că sunt suficiente probe pentru a dovedi că poporul Domnului este încă rob în „Babilon” şi că cel ce încă nu a ieşit, are nevoie de o eliberare grabnică. Vom face un scurt comentariu fiecărui exemplu punctat aici, pentru a dovedi că într-adevăr acestea sunt nişte învăţături greşite, încurcate, tulburi, prin urmare „babilonice”. În temele ediţiei „Ce spun proorocii?”, acestea s-au discutat pe larg. - Timpurile neamurilor sunt timpuri în care IEHOVA nu mai lucrează cu poporul Său, îl lasă de izbelişte, pedepsindu-l în acest fel pentru abaterile pe care poporul le-a făcut de la legea Sa. Dacă aceste timpuri au început în anul 607 î. Chr. şi s-au terminat în anul 1914 d. Chr., era imposibil ca în această perioadă de timp să-şi facă lucrarea Ioan Botezătorul pe care Isus îl numeşte cel mai mare prooroc până la El. Era imposibil ca în această perioadă de timp să se prezinte Isus cu jertfa Sa de răscumpărare pentru neamul omenesc, inclusiv pentru poporul Domnului, popor cu care IEHOVA nu trebuia să lucreze în acea vreme dacă într-adevăr erau vremurile neamurilor, şi tot în această perioadă de timp s-a scris Noul Testament în care avem toată învăţătura lui Isus şi cea a apostolilor. Analizaţi cu atenţie: este imposibil ca într-o vreme în care IEHOVA nu lucrează cu poporul Său să fi făcut atâtea lucruri importante tocmai cu poporul Său, ba chiar un nou legământ, desfiinţându-l astfel pe cel vechi! Ştim cu toţii că mai întâi s-a bătut ţăruşul la anul 606 î.Chr., apoi după ce şi-au dat seama că anul zero nu există şi că între anul 1 î. Chr. şi anul 1 d. Chr. nu sunt doi ani ci doar un an, anul 606 a fost înlocuit cu anul 607. Fraţilor! Nu este bine să ne furăm căciula noi unii altora! Dacă anul 606 era corect şi apoi şi-au dat seama de greşeala cu anul 1, trebuia să schimbe ţăruşul la celălalt capăt, respectiv în loc de 1914 să modifice 1915, dar se vede bine că s-a pornit cu socoteala inversă. Acum, după 100 de ani, chiar şi fără evenimentele pe care le-a făcut IEHOVA cu poporul Său în acel timp, tot demonstrează că învăţătura cu anul 1914 este greşită. „Timpurile neamurilor” arătate de Biblie sunt cu totul altele, sunt 70 de ani de robie spirituală prin care a trecut poporul Domnului, robie care s-a sfârşit de curând! - Ceea ce am arătat la punctul de mai sus este deja o primă dovadă că nici Hristos nu a venit în anul 1914! La fel, este imposibil ca timp de 100 de ani Isus să domnească împreună cu Satana. După cum arată profeţia celor 70 de săptămâni, profeţie care nu indică timpul primei veniri a lui Isus, ci venirea a doua, profeţie pe care IEHOVA i-a poruncit lui Daniel să o pecetluiască căci privea vremurile din urmă (ale cui?). A doua venire a lui Hristos trebuie să aibă loc spre sfârşitul celor 70 de ani de robie, care duce de fapt la eliberarea poporului, ori acest eveniment ne aduce undeva în anul 2011. (vezi tema nr. 3, „70 de săptămâni”). Aceasta înseamnă că Societatea Watch Tower a greşit calculul privind venirea lui Hristos cu aproape 100 de ani. Un prim semn care atestă venirea lui Hristos de curând, este stârpirea unsului (Daniel 9:26) şi într-adevăr, cei ce se considerau a fi unşi (cei ce se împărtăşeau din pâinea şi vinul memorabil), îndată după venirea lui Hristos nu au mai fost recunoscuţi ca fiind parte a „sclavului fidel”, ci noul „sclav” este format doar din câteva persoane, cele din Corpul de guvernare. Un alt eveniment care urmează să se întâmple, este căderea „Babilonului”, dar ca să putem vedea acest eveniment trebuie să identificăm corect pe acest „Babilon”, altfel, evenimentul poate trece neobservat. Abia apoi, după căderea „Babilonului”, „fiara” şi „proorocul mincinos” vor fi „prinse”. Dacă venirea lui Isus ar fi avut loc în anul 1914, din acel an nu mai trebuia serbată comemorarea morţii Sale, căci aşa ne învaţă apostolul Pavel în 1Corinteni 11:26. - Nici Biblia şi nici Isus nu ne învaţă că în poporul Domnului trebuie să existe două turme, una mare şi una mică, ci „o turmă şi un Păstor”! Când Isus a folosit expresia „turmă mică” (Luca 12:32), atunci turma într-adevăr era mică, turma era formată doar din iudeii naturali, iar când spune că mai are şi „alte oi” (Ioan 10:16), acele alte oi sunt neamurile care trebuiau adunate în aceiaşi turmă. Relatarea din Apocalipsa capitolul 7, a fost înţeleasă greşit. În acest capitol nu se vorbeşte de două turme ci de una singură: mai întâi sunt aleşi cei 144000, respectiv câte 12000 din fiecare seminţie, apoi aceştia puşi la un loc formează „o mare gloată”. Într-adevăr, dacă ar strânge cineva 144000 de oameni la un loc, aceştia sunt o mare gloată. Cei pecetluiţi de Dumnezeu nu se puteau număra fiindcă numai Dumnezeu îi ştie pe aceştia şi nimeni altcineva nu-i poate deosebi dintre cei fără de pecete, nu pentru că numărul lor era atât de mare încât nu se puteau număra, de alt fel, locuitorii întregii planete s-au putut număra. - Chemarea cerească nu este cerească pentru că ea ar chema oameni la cer, ci este cerească pentru că ea vine de la Dumnezeu şi Isus care sunt cereşti. Dumnezeu cheamă la fapte bune, la credinţă, la un botez şi ca răsplată omul primeşte viaţă veşnică aici pe pământ. Singurul Isus Hristos, Cel care s-a coborât din cer pentru o misiune importantă, s-a întors înapoi la Tatăl. Nimeni altcineva nu are ce să facă în ceruri, locul tuturor oamenilor este aici pe pământ. „A gusta darul ceresc” (Evrei 6:4), nu înseamnă a fi dus în ceruri, ci a primi (a deţine) o cunoştinţă corectă despre Dumnezeu şi jertfa lui Isus, iar „scrişi în ceruri” (Evrei 12:23) nu înseamnă altceva decât a fi scrişi în „cartea vieţii” şi de a avea parte la „pomul vieţii”, „pom” care momentan este luat de pe pământ. Opus celor „scrişi în ceruri” sunt cei „scrişi pe pământ”, dar cei scrişi pe pământ nu sunt pentru a primi viaţă veşnică aici pe pământ, ci scrişi pentru osândă căci ei „părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” Ieremia 17:13. - În ce priveşte aşa zisul „sclav fidel şi prevăzător” nu este necesar să se spună multe vorbe. Îndată ce Isus nu a venit în anul 1914, este de la sine înţeles că „sclavul” s-a numit el însuşi şi nu Isus l-a numit în acest serviciu. - Expresia „sfârşitul lumii” nu există în Biblie. Societatea Watch Tower a răspândit mai întâi acest zvon, apoi repede a fost îmbrăţişat de aproape întreaga planetă. „Necazul cel mare” este cu totul altceva decât Armaghedon. „Necazul cel mare” este chiar perioada în care poporul Domnului, un Israel spus în sens figurat, a fost rob în „Babilon”. Armaghedon este o bătălie simbolică care are loc între duhuri. Dacă nu ştim unde să privim, altfel spus, dacă nu avem ochi de văzut această bătălie poate trece neobservată ochilor noştri. - Legile care sunt date în Faptele apostolilor 15:29, sunt o trecere de la Legea lui Moise la cea a lui Hristos. Dacă ni s-a spus să ne ferim de: lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, oare să nu ucidem nu trebuia să ni se fi spus? Prin legile date de Isus s-a abrogat cumva porunca: să nu ucizi? În nici un caz! Prin a ne feri de sânge, chiar aceasta ni s-a spus, adică să nu ucizi! Să nu ucizi cu nici un chip, chiar dacă legea lui Moise permitea aceasta şi-i îndreptăţea pe iudei să ucidă. (vezi Exodul 21:12, 15, 16, 17; 22:18 – 20; 31:14). Aceste legi date în Fapte nu au absolut nimic cu transfuzia de sânge, cu acest procedeu medical. Fraţilor! Vedeţi cât de babilonice sunt toate aceste învăţături susţinute încă de Societatea Watch Tower? Unele din aceste învăţături sunt chiar aducătoare de moarte, precum cea care interzice transfuzia de sânge. Altele aduc înaintea poporului lui Dumnezeu nişte dumnezei străini şi împing poporul să se închine lor. Aceşti dumnezei pot fi oameni – un „sclav fidel” sau corp de guvernare sau cărţi şi reviste – literatura Societăţii Watch Tower. Toate acestea deseori sunt puse mai presus de Dumnezeu şi de Biblie. Nu în zadar primim avertismentul: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu…!” Concret, ce este „Babilonul” şi ce înseamnă a ieşi din el? În cartea Apocalipsa găsim multe amănunte despre el: Babilon este cetatea cea mare (Apocalipsa 18:10) şi femeia din Apocalipsa capitolul 17 (vezi versetul 18). Din Scripturi, în versetele pe care le-am citat deja, mai găsim că Babilonul are strict de a face cu poporul lui IEHOVA, că poporul va fi rob în Babilon şi timpul robiei este de 70 de ani. Am putea spune că Babilon în sensul simbolic este chiar Societatea Watch Tower, căci într-adevăr, această societate, de prin anii 1941 – 1942 a pus stăpânire peste poporul Domnului şi-l ţine rob, dar chiar mai bine decât Societatea Watch Tower, „Babilon” însemnă doctrina respectivei societăţi. De exemplu, porunca „pentru zidirea din nou a Ierusalimului” (Daniel 9:25), nu înseamnă a forma o nouă grupare sau asociaţie, ci înseamnă a restabili închinarea care trebuie adusă lui IEHOVA. Închinarea era dărâmată, şi la fel este dărâmată şi învăţătura Bibliei, explicaţiile ei. Chiar de la început, de la eliberarea poporului din modernul „Egipt”, s-au făcut unele greşeli prin explicaţiile Societăţii. În vremurile în care IEHOVA dă din belşug învăţătură poporului Său, nu este deloc uşor să separi ceea ce primeşti de la Domnul, de ideile proprii care-ţi vin în minte în urma studiului biblic. Suntem siguri că şi fratele Russell s-a lovit de această problemă, aşa se explică faptul că a dat greş în unele scrieri ale sale. La fel, suntem siguri că IEHOVA nu ţine astfel de greşeli drept păcat, câtă vreme acestea s-au făcut fără intenţie, iar închinarea a rămas curată. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cei ce au pus stăpânire pe popor şi s-au folosit de învăţătura dată deja pentru a ţine poporul mai departe rob, chiar dacă cei din conducere şi-au dat seama că învăţătura nu mai corespunde, deci era greşită. Pe urmă, după ce IEHOVA nu a mai vorbit poporului Său, pedepsindu-l astfel pentru abaterile pe care le face, cei ce s-au aşezat singuri în Templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu, au dat un torent de învăţături ieşite numai şi numai din pântecele lor, lucruri pe care IEHOVA nu le transmise nici lor şi nici proorocilor lor. Aceasta este o învăţătură babilonică. Un alt exemplu îl găsim în Apocalipsa 21:9 şi 10. „Mireasa, nevasta Mielului”, nu sunt nişte oameni cum încă interpretează Societatea Watch Tower, ci este „o cetate” în care locuiesc oameni. Altfel spus, mireasa lui Hristos este o învăţătură corectă, aur curat, fără gram de zgură sau rugină, pe care o primim de la Hristos. La fel, această învăţătură este îmbrăţişată de nişte oameni curaţi, neprihăniţi (Apocalipsa 19:8). Aşadar, a ieşi din Babilon înseamnă a lepăda astfel de învăţături greşite, învăţături pe care dacă nu le lepădăm ele ne ţin mai departe captivi. „Ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei…!” Care sunt păcatele „cetăţii celei mari”? Ce pericole ne pândesc dacă continuăm să credem şi să înfăptuim nişte învăţături babilonice? Am arătat anterior ce urmări are respectarea unei învăţături greşite precum este cea care interzice transfuzia de sânge. Aceasta are ca urmare chiar moartea literală. Nu în zadar ne transmite IEHOVA prin proorocul Osea că: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” Osea 4:6a. Mai poate crede cineva că cei din Corpul de guvernare al Martorilor lui Iehova nu şi-au dat seama că această învăţătură este greşită şi că IEHOVA nu cere aşa ceva? Şi chiar dacă a ajuns la urechilor lor explicaţia corectă, ei (cei din conducere) permit să moară multe vieţi în fiecare an tocmai pentru că refuză acest procedeu medical care nu are absolut nimic de a face cu legile lui IEHOVA. De aceea ne spune apostolul că a „văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.” (Apocalipsa 17:6). Tot aici îi putem încadra pe mulţi oameni sinceri care au refuzat să facă un legământ cu IEHOVA şi să se unească cu acest popor, tocmai din cauza doctrinei babilonice (neclare, confuze, încurcate, lipsite de logică). Un alt păcat, chiar mai grav decât cel dintâi, este închinarea la alţi dumnezei. Oricum încearcă să se dezvinovăţească corpul de guvernare al religiei Martorii lui Iehova, că ei nu s-ar face vinovaţi de astfel de păcat, adevărul prezent ne spune altceva. Autoritatea pe care şi-o impune acest corp de guvernare şi multe legi pe care le dau, legi care nu se găsesc în paginile Sfintei Scripturi, arată că ei nu sunt urmaşi ai învăţăturii lui Hristos (vezi Luca 22:25, 26). Primele trei porunci din cele zece date lui Moise (Exodul 20:2 – 7), porunci care privesc cum trebuie să fie închinarea la Acest Dumnezeu IEHOVA, nu au fost abrogate niciodată. Chiar dacă s-a trecut de la un Israel literal la unul spiritual, închinătorii lui IEHOVA trebuie să respecte cu sfinţenie aceste porunci. Nu în zadar a poruncit IEHOVA lui Moise să înveţe pe copiii lui Israel Cântarea lui Moise (Deuteronomul 32: 1 – 43), şi apoi, peste mii de ani, în zilele noastre, cântarea să fie cântată de „biruitorii fiarei” (Apocalipsa 15:2, 3). Cântarea lui Moise, chiar acele păcate grave le scoate în evidenţă: că poporul se va strica (v. 6), că va părăsi pe Dumnezeu (v. 15), că va aduce jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei (v. 17), că va părăsi Stânca ce l-a născut (v. 18), şi multe altele. A cânta „Cântarea lui Moise” înseamnă a arăta tuturor că starea rea în care poporul lui IEHOVA se găseşte acum, a fost profeţită cu mii de ani înainte. Înseamnă a scoate la iveală toate păcatele pe care poporul le face şi toate pedepsele pe care IEHOVA le aduce poporului Său pentru păcatele şi neascultarea lui. Fraţilor! Libertatea pe care ne-o dă IEHOVA de a cerceta Scripturile, nu ne-o poate lua nimeni, nici îngeri şi cu nici un chip nişte oameni care se pun singuri pe nişte scaune înalte şi se numesc cu neruşinare „sclav fidel” sau corp de guvernare! Dacă Isus nu a venit în anul 1914, cine i-a numit pe aceştia a fi „sclav fidel”? Aşadar, pretenţia „sclavului fidel” de a respecta mai mult învăţătura sa de cât pe cea a Bibliei, este un mare păcat, este chiar o închinare la idoli. Ani în şir, fraţii au aşteptat căderea religiei. Prin aceasta au înţeles căderea „Babilonului”. Căderea propriu zisă a religiilor nu se va întâmpla prea curând chiar dacă forţele politice ar impune aceasta. Experienţele din trecut au demonstrat că persecutarea membrilor unor diferite religii au dus la întărirea credinţei lor, nicidecum la distrugerea religiei lor, dar fără îndoială că după ce IEHOVA îşi va duce planul la îndeplinire cu poporul Său, toate religiile de pe faţa pământului se vor dovedi neadevărate. Aşa că, dacă dorim să vedem cu ochii noştri căderea „Babilonului”, trebuie să ştim încotro să privim. Dacă vom aştepta ca evenimentul să se întâmple cu religiile pământului, este foarte posibil ca evenimentul adevărat, căderea „Babilonului”, să treacă neobservat. IEHOVA are un plan cu poporul Său, o parte din el mai este încă rob în „Babilon”, iar căderea „Babilonului” înseamnă căderea doctrinei false pe care poporul a acumulat-o în timp. Cu „cetatea cea mare” – „Babilon”, adică „femeia”, „au curvit împăraţii pământului” (Apocalipsa 17:2). Cum se înţelege acest verset? Să dăm un exemplu cu astfel de practici: În data de 6 Octombrie 2012, aproximativ 5000 de persoane s-au adunat la sala Martorilor lui Iehova din Jersey City, New Jersey, SUA. La acest simpozion a avut loc o dezbatere cu privire la cine este de fapt sclavul fidel şi prevăzător. Spre uimirea noastră, dar nu şi spre cea a celor 5000 de persoane prezente, învăţătura despre cine este sclavul fidel a fost schimbată. Dacă până la acea dată se învăţa că „sclavul fidel” sunt cei 144000, la acel simpozion s-a arătat că de fapt „sclavul fidel” sunt doar cei opt (sau poate doar şapte) membrii din Corpul de guvernare. Această nouă învăţătură a fost testată pe cele 5000 de persoane prezente, care în unanimitate „au înghiţit găluşca”, au primit noua învăţătură cu aplauze. Ca urmare a acestui test trecut cu bine, în revista „Turnul de veghe” din 15 Iulie 2013, ediţia de studiu, apare oficial noua explicaţie cu cine este de fapt sclavul fidel şi prevăzător. Ce putem înţelege din astfel de practici? Mai este condusă teocratic Societatea Watch Tower? Nici vorbă! Mai degrabă este condusă democratic. Dacă IEHOVA le trimitea o astfel de învăţătură, nu aveau nicidecum voie să o testeze mai întâi, să vadă reacţia şi abia apoi să o publice. Se vede bine că Duhul lui IEHOVA, care este şi Duhul lui Hristos, Duh de adevăr şi înţelepciune, lipseşte cu desăvârşire acelui pretins sclav fidel. De multă vreme, de 70 de ani buni, Societatea Watch Tower trăieşte numai din amintiri, pentru că Domnul a turnat peste ei (peste conducătorii lor) un duh de adormire (Isaia 29:10, 11). Motivul pentru care IEHOVA le-a făcut aceasta îl găsim în versetul 13: „Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească.” După atâta volum de învăţătură ce a curs pe „râul cel mare Eufrat”, învăţătură tulbure, încurcată, neclară şi confuză, mai crede cineva că aceasta conţine „tot adevărul” pe care Isus îl promite ucenicilor (Ioan 16:13), sau că acestea sunt „toate averile Sale” (Matei 24:47)? Nu fraţilor! „Tot adevărul” şi „toate averile Sale”, de abia acum urmează să le primim. Acestea înseamnă o învăţătură clară, corectă, fără ştirbitură sau zgură. O învăţătură care va aduce cinste, slavă şi glorie lui IEHOVA şi Fiului Său. Am zis la începutul acestui articol că mai este puţin timp până ce „Babilonul” va cădea. Vrem să arătăm câteva date cronologice din Biblie, date care ne-au dus la această concluzie: Proorocul Daniel vede chipul Domnului Isus într-o vedenie (Daniel 10: 5, 6, compară cu Apocalipsa 1: 13 - 18), semn că este venit. Asta înseamnă că într-adevăr a doua venire a lui Isus (Mesia), are loc undeva spre sfârşitul celor 70 de săptămâni (Daniel 9:24 – 27), în perioada de timp numită în Scripturi „ziua Domnului” (Apocalipsa 1:10). Noi arătăm venirea lui Hristos în jurul datei de 24 Aprilie 2011. Şi cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni? Să vedem răspunsul lui Hristos: „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului Sfânt va fi zdrobită de tot.” Daniel 12:7. Deci, de la data de 24 Aprilie 2011, mai trebuie să treacă trei ani şi jumătate. Dacă luăm în considerare versetul 12, „o mie trei sute treizeci şi cinci de zile” sunt ceva mai puţin de patru ani, timp despre care ni se spune că „ferice de cine va aştepta şi va ajunge”. Fraţilor!! Până se împlineşte acel timp, nu mai este mult! Socotit de astăzi mai este un pic mai bine de un an! Pe atunci, nu numai „Babilonul” trebuie să fie căzut, ci şi „fiara” şi „proorocul mincinos” trebuie să fie prinse. Deja putem spune că puterea poporului sfânt este zdrobită de tot! Comitetele judiciare din religia martorilor nu mai fac dreptate, ei caută la faţa omului (Iacov 2:1), nu la slava lui IEHOVA. Acesta este un alt semn că timpurile sunt înaintate şi nu mai este nevoie de îndelungă răbdare ci doar de puţină răbdare. Cine va pustii „Babilonul”? Pare de necrezut, dar iată ce ne arată Biblia: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.” Apocalipsa 17:16, 17. Chiar „fiara” va pustii „Babilonul”, dar dacă nu o identificăm corect ne este greu să pricepem cum se va întâmpla aceasta. Fiara şi cele zece coarne ale ei, întreg sistemul numit fiară cu numărul ei (şase, şase, şase), este toată conducerea Societăţii Watch Tower, de la cei mai mari din Corpul de guvernare şi până la cei mai mici puşi în funcţii în congregaţii. Aceasta dă de înţeles că aceştia (fiara) îşi vor da seama, în cele din urmă, de învăţătura greşită pe care o au, că ea nu mai este credibilă şi că trebuie modificată. Dumnezeu le pune în inimă acest plan! Bănuim că prima modificare pe care aceştia o vor face este cea care interzice transfuzia de sânge, deoarece această lege nu are nici o încrengătură cu alte profeţii biblice. Aşteptăm cu nerăbdare să-şi corecteze greşelile! Să presupunem că „fiara” este O.N.U. iar „Babilonul” sunt religiile lumii, aşa cum afirmă Societatea Watch Tower. Întotdeauna religia a fost cea care a temperat mulţimea, şi o mulţime religioasă este mai uşor de stăpânit şi de condus, deoarece aceştia au o frică în plus, frica de Dumnezeu. Nu are nici o logică ca O.N.U. sau altă putere politică să-şi taie singuri hăţurile. Ce avem noi de făcut în aceste timpuri critice? - Trebuie să biruim fiara, dar ca să o putem birui trebuie mai întâi să ştim exact cine este ea. - Trebuie să cântăm „Cântarea lui Moise”! Şi aici trebuie să ştim care este aceea, cea din Exodul 15 sau cea din Deuteronomul 32? La fel, trebuie să ştim ce înseamnă a cânta această cântare. - Trebuie să întâmpinăm pe Domnul în văzduh! Nu e vorba de o răpire literală. Atenţie, litera omoară! - Trebuie să fugim la munţi (Matei 24:16), sau altfel spus, să urcăm pe munte la Hristos (Apocalipsa 14:1)! - Trebuie să ieşim din Babilon, să devenim oameni liberi, liberi închinători ai lui IEHOVA! Aceste lucruri se pot face cu uşurinţă. Îndată ce deţinem o cunoştinţă exactă despre IEHOVA şi planul Său pe care îl are cu poporul Său, şi vechea învăţătură, care este mai încurcată decât limbile la turnul Babel, o abandonăm, devenim oameni liberi! Adevărul face pe oameni liberi! Ori de câte ori apare o nouă învăţătură, fraţii invocă o problemă: dezbinarea. Este drept că şi această învăţătură poate să facă dezbinare îndată ce unii hotărăsc că este timpul să iasă din „Babilon”, iar alţii doresc să rămână. Noi întrebăm: Cum este mai bine: să fim uniţi dar rămânem robi în „Babilon” sau să devenim liberi? Să devenim liberi tot grupul, uniţi dar liberi, nu este o variantă mai bună? Ieşiţi din „Babilon”, fie ca persoane individuale, fie în grup! Cei ce vor ieşi după ce „Babilonul” va cădea, aceştia nu vor ieşi ca biruitori ci ca biruiţi, ca învinşi! Dorinţa noastră este să ieşiţi cu toţii biruitori! Rapiditatea cu care va cădea „ Babilonul” (Apocalipsa 18:21) nu va mai oferi nimănui timp de gândire sau pentru a lua decizii. Măcar pentru o clipă debarasaţi-vă de învăţătura aşa zisului „sclav fidel” şi gândiţi liber! Cereţi ajutorul lui IEHOVA pentru o înţelegere corectă a Cuvântului Său. Duhul lui IEHOVA să vă călăuzească! „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Apocalipsa 22:17 Lăudat, slăvit şi preamărit să fie IEHOVA în veci de veci! Data apariţiei: Ianuarie 2014