SFÂRŞITUL – UN NOU ÎNCEPUT O LUME NOUĂ „Sfârşitul” este o vorbă tot mai des folosită de către oameni în secolul XXI. Ce este acest „sfârşit”, ce ştim noi despre el şi ce spune Biblia? Ce se sfârşeşte, ce urmează după acest sfârşit şi cine va supravieţui? Este Armaghedonul sfârşitul lumii? Se poate cunoaşte timpul sfârşitului? Pentru că tot mai des se pun astfel de întrebări, trebuie să lăsăm „lumina” Bibliei să strălucească, dându-ne răspunsuri clare, limpezi, răspunsuri de care oamenii dornici de adevăr duc lipsă în acest timp. Să facem fapte demne de a primi această lumină, astfel vom îndrăzni să zicem asemenea proorocului Isaia: „Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Isaia 58:9a. Indiscutabil, astăzi este atât de necesar ca Domnul „să răspundă” iar noi „să-L chemăm”, să se facă lumină în ce priveşte acest subiect: „sfârşitul”. Anul 2000, a fost un an aşteptat cu frică de mulţi locuitori ai pământului, chiar dacă în acel timp au ascuns acest lucru. Astăzi oamenii recunosc aceasta, dezvăluindu-şi frica cu care au aşteptat acel an, dar sfârşitul n-a venit atunci. Ce-i făcea pe oameni să creadă că sfârşitul ar putea veni în anul 2000? Bănuim că cel mai probabil au fost nişte date cronologice ale Bibliei, anume: de la Adam până la naşterea lui Isus au fost aproximativ 4000 de ani, apoi 2000 până la anul în discuţie şi se adaugă cei 1000 de ani în care Hristos va domni, deci total 7000 de ani, egali cu o zi de creare (cartea „Adevărul vă va face liberi”, capitolul XI „Socotirea timpului” arată mai multe date cronologice). Nu a venit sfârşitul în anul 2000! Acum este vehiculată o altă dată în care se bănuieşte că ar veni sfârşitul lumii, anume anul 2012. Va veni sfârşitul în anul 2012? Avem un suport biblic la această afirmaţie sau înfricăm lumea deja intrată în panică? Trebuie să înţelegem că despre un asemenea subiect cum este „sfârşitul”, nu se poate discuta folosind ştiinţa omenească, ci trebuie să folosim Biblia, deci unui ateu îi va fi greu de înţeles (de crezut). În ultimele 3 – 4 decenii, avem de a face cu o creştere a ştiinţei. Este şi aceasta un semn al Sfârşitului (Daniel 12:4)? Aşadar, să lăsăm Biblia să ne răspundă la toate aceste întrebări. Există în Biblie expresia „sfârşitul lumii”? Nu! Aceasta este o expresie populară. Există doar: „sfârşitul veacului” (Matei 24:3), ziua Domnului (2Petru 3:10) şi cuvântul „sfârşitul”, fără a se menţiona „sfârşitul lumii”. Apostolul Petru spune că lumea dinainte de potop a pierit înecată de ape (2Petru 3:6). Da, este adevărat că pentru lumea de atunci a avut loc un sfârşit, dar a fost afectat „cerul”? Pentru că apostolul Petru continuă: „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.” 2Petru 3:7. Despre „cerurile” şi „pământul” dinainte de potop spune: „…odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei”. 2Petru 3:5b. Nicidecum acel „cer” nu a fost afectat. Ce este acel „cer”? Iată ce zice Dumnezeu despre acea lume: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Geneza 6:7. Să fim siguri că apostolii Petru şi Ioan (Apocalipsa 21:1), nu aveau în vedere păsările cerului când spun că Dumnezeu va face un cer nou. Expresii de felul „cer şi pământ”, în Biblie au un înţeles simbolic de cele mai multe ori. Dumnezeu în toate timpurile a avut oameni prin care a lucrat. Aceştia sunt numiţi „cer”. Altă parte din omenire este numită „pământ” şi alta „mare”. Aceste categorii de oameni au existat şi înainte de potop. Iată câteva exemple: „cer” – Gen 4:4, 5:24 şi 6:13; „pământ” – Geneza 6:18, „mare” – Geneza 7:21. După ce Dumnezeu îşi alege un popor, aceştia fiind urmaşii lui Avraam, din nou au existat aceste categorii: „cerul” – seminţia lui Levi, „pământul” – celelalte 11 seminţii şi „marea” – naţiunile existente atunci afară de poporul Israel, care nu credeau în Dumnezeul IEHOVA. Proorocul Isaia ne ajută să înţelegem aceste sensuri spirituale, simbolice, ale cuvintelor „cer şi pământ”. Dumnezeu îi spune: „Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou, şi să zic Sionului: „Tu eşti poporul Meu!” Isaia 51:16. Ca şi proorocul Isaia, apostolul Ioan îl numeşte pe poporul Domnului, de data aceasta un „Israel” spiritual, „cer nou şi un pământ nou”. În noul aranjament ce va fi întemeiat pe pământ, nu va mai fi marea? De ce spune apostolul Ioan că „marea nu mai era”? Este sigur că marea, oceanele şi izvoarele apelor vor exista întotdeauna. Putem deduce cu uşurinţă că apostolul Petru, când spune că cerul şi pământul va arde (2Petru 3:7,10), vorbeşte în înţeles simbolic. Un spirit (heruvim, serafim sau înger) nu poate fi afectat de un foc literal (Daniel 3:25), iar în cerul literal nu are ce să ardă. În ce priveşte pământul, sunt pe alocuri incendii provocate de om sau natură; erup şi vulcanii la vremea lor, dar pământul în întregime nu va arde niciodată, deoarece este opera marelui Creator IEHOVA şi El nu ar permite aceasta. Vulcanii activi arată că pământul este încă într-o uşoară transformare. Este absurd să vorbim de un sfârşit al pământului, înainte să fie gata măcar de construit. Dumnezeu avea în vedere ca pământul creat să fie făcut paradis într-un timp de 7000 de ani, timp care pare să fie ziua de odihnă a lui Dumnezeu (Geneza 2:2), zi egală cu o zi de creare. Va păgubi sau va întârzia IEHOVA în a-şi duce planul la îndeplinire? Nicidecum! Supremaţia Sa va dovedi aceasta. Această chestiune de discuţie va fi rezolvată în curând în cer şi pe pământ. În ciuda faptului că Satan devine neascultător, el devine rebel şi conduce pământul de 6000 de ani fiind împotriva planului lui Dumnezeu, IEHOVA îşi va îndeplini planul la timpul fixat, astfel răscumpără păcatul lui Adam prin sângele lui Isus Hristos, iar în timpul domniei lui Isus, Pământul va fi făcut paradis. În acest fel IEHOVA va triumfa! Sfârşitul veacului – ce este el? Isus este întrebat de ucenicii săi: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Matei 24:3b. Nu a avut loc un sfârşit al veacului nici odată cu potopul şi nici cu venirea lui Isus pe pământ. Aceasta o putem şti din cuvintele lui Isus, care arată exact ce are să se întâmple odată cu sfârşitul veacului. În versetele 2 şi 3 din Matei capitolul 24, Isus leagă sfârşitul veacului cu distrugerea Ierusalimului şi cu a doua Sa venire. Alte evenimente sunt arătate de Isus în „Pilda neghinei”: „Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i va arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 13: 40 – 42. Din aceste versete putem înţelege clar, că sfârşitul veacului va avea loc odată cu a doua Sa venire. Atunci El va împărăţi. Aşa cum s-a arătat în alte teme ale acestei ediţii (tema nr. 3), domnia lui Hristos începe din primăvara anului 2011. Din acel moment, Satan va fi înlăturat de la conducerea planetei Pământ. Cine ar putea spune, că în prezent, Satan nu este stăpânitorul lumii acesteia? (vezi Ioan 14:30, Efeseni 2:2, Evrei 2:14, etc.) După cum nu l-am văzut pe Satan domnind (cu ochii literali), doar rezultatul l-am văzut şi simţit, tot la fel, nici domnia lui Hristos nu o vom vedea cu ochii literali, dar va fi simţită de toţi, chiar de cei ce L-au străpuns, adică de aceia care n-au crezut venirea Lui şi nu L-au „întâmpinat”. Aceia care de altfel se consideră membrii ai Împărăţiei Lui, dar nu sunt vrednici, vor fi smulşi şi aruncaţi în cuptorul aprins unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Înseamnă aceasta o moarte literală, rapidă, a tuturor acelora care nu cred venirea Lui? Nu! Cele relatate de Isus în Matei 13:42, sunt o pildă. Ce putem înţelege prin „a fi aruncat în cuptorul aprins”? Despre alte pedepse Isus vorbeşte astfel: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Matei 7:23 „Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 8: 12. Dacă suntem atenţi la cuvintele lui Isus, observăm că starea de „aruncat în cuptorul aprins” are acelaşi efect asupra celui astfel pedepsit cu cea de a fi aruncat „în întunerecul de afară”, anume de scrâşnire a dinţilor. Literal, un aruncat în cuptorul aprins nu mai are timp să scrâşnească din dinţi (Daniel 3:22). Aşadar, a nu fi recunoscut de Isus, cu a fi aruncat în cuptorul aprins şi cu cea de a fi aruncat în întunerecul de afară, este acelaşi lucru, adică: a nu fi scris în „cartea vieţii”. Cei pedepsiţi în felul acesta, mai repede sau mai târziu vor avea parte de o moarte, poate chiar naturală, fără nici un drept la înviere. Dacă vrem să vedem momentul „sfârşitului veacului acestuia”, să nu ne aşteptăm să vedem mii de morţi literal, grindină şi foc din cer, dar negreşit vom asista la prăbuşirea şi destrămarea celor ce se credeau fii ai Împărăţiei, autointitulându-se „sclav fidel şi prevăzător”. După sfârşitul acestui veac, adică după sfârşitul domniei lui Satan, Isus spune că va urma „veacul viitor”, de care cei ce vor fi vrednici să aibă parte vor fi înviaţi din morţi dacă va fi cazul (Luca 20:35). Acest termen, „sfârşitul veacului”, îl mai găsim şi în Matei 28:20. Isus spune: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Avem această garanţie din partea lui Isus, că El este cu cei credincioşi până la sfârşitul veacului. Isus face acest lucru prin „Mângâietorul” (Ioan 14:26, 28), iar când va reveni, la sfârşitul veacului, adică la sfârşitul domniei lui Satan, tot cu cei credincioşi lui va fi, dar fără intervenţia acelui „Mângâietor”, de aceea apostolul Pavel spune: „Căci însuşi Domnul…Se va pogorî din cer…” 1Tesaloniceni 4:16. Un sfârşit al veacului a avut loc şi odată cu prima venire a lui Isus. Iată dovezile: „…pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” Evrei 9:26b. „…la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” Evrei 1:2a. „El (Isus) a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi…” 1Petru 1:20. Da, este adevărat, a fost şi atunci un sfârşit al veacurilor, zilelor şi vremurilor! Atunci s-a sfârşit cu poporul Israel literal, de a mai fi o naţiune de legământ al lui IEHOVA. Isus spune: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-ai vrut! Iată că vi se lasă casa pustie…” Matei 23:37, 38. Nu despre distrugerea completă a naţiunii literale Israel vorbea Isus, ci despre lepădarea lor ca popor al Domnului. În zadar privesc mulţi spre această naţiune literală şi spre revenirea ei ca stat, căci ea nu mai are însemnătate şi nu mai împlineşte nici o profeţie biblică. Ea este de atunci, de la sfârşitul ei ca naţiune aleasă, o naţiune obişnuită, ca şi oricare alta, cu dreptul fiecărei persoane în parte de a-şi salva viaţa, crezând în IEHOVA şi Isus. După ce această naţiune a fost înlăturată, „Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-i poarte Numele.” Fapte 15:14. Acest nou popor al lui Dumnezeu a fost preumbrit de vechiul popor Israel. Tot ce au proorocit proorocii Domnului, de la Moise la Maleahi, se împlineşte cu acest nou popor al lui Dumnezeu, ales dintre toate naţiunile (Romani 2:25-29). Isus cunoştea scrierile ebraice, El ştia tot ce au spus proorocii şi prin ce trebuia să treacă poporul Domnului în zilele de pe urmă. El deseori cita din cărţi în vorbirile Lui. Să vedem dar, ce spun proorocii despre un sfârşit al poporului lui Dumnezeu de astăzi. (Prima temă a acestei ediţii ne ajută să identificăm astăzi poporul Domnului). Domnul îl întreabă pe proorocul Amos: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un pom cu poame coapte.” Şi Domnul mi-a zis: „A venit sfârşitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!” Amos 8:2. De unde ştim că acest verset se aplică în prezent şi nu a avut o împlinire definitivă atunci, pe vremea proorocului Amos? Versetul 9 spune că în ziua aceea, Domul va face să asfinţească soarele la amiază, şi va întuneca pământul ziua în amiaza mare. Mulţi prooroci au arătat aceste evenimente a se întâmpla în „ziua Domnului” (Isaia 13:10, etc.), dar proorocul Mica ne ajută să înţelegem că aceste evenimente nu sunt literale. El spune:”Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi…fără nici o vedenie! Şi întunerecul…fără nici o proorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti prooroci, şi ziua se va întuneca peste ei!” Mica 3:6. Să fim bine înţeleşi, peste poporul lui Israel literal nu a venit vreun sfârşit pe vremea acestor prooroci, dar peste cei ce poartă Numele Domnului, astăzi va veni un sfârşit. Iată ce spune proorocul Ezechiel: „Şi tu, fiul omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: „Vine sfârşitul, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!” „Ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura…” Ezechiel 7:2, 9a. Întreaga relatare din Ezechiel capitolul 9, ne arată şi cine va fi cruţat de acest sfârşit, fiind însemnaţi sau pecetluiţi. Aceştia sunt arătaţi la fel de clar şi în Apocalipsa 7: 3 şi 9: 4. Toate aceste versete nu se pot aplica Israelului literal din secolele dinainte de Hristos. Dacă s-ar fi întâmplat atunci, de ce mai trebuiau repetate în cartea Apocalipsa, fiind consumate deja cu câteva secole în urmă? Pentru că nu a ascultat de IEHOVA, poporul care astăzi a ajuns fără frâu, închinător la idoli şi cu o formă de evlavie, greu de numit poporul Domnului după faptele ce le are, va avea parte de un sfârşit. Despre acest sfârşit a vorbit Isus în Matei 24:6 şi 14! Acesta se va întâmpla în ziua Domnului, înaintea căreia proorocul Maleahi spune că va veni Ilie (Maleahi 4:5), dar lucrarea „Ilie” s-a făcut deja (vezi site-ul www.grupcaleasfanta.ro), aşa că sfârşitul monstruoasei organizaţii Watchtower este aproape. Pentru cei mai mulţi membrii ai respectivei organizaţii, „ziua Domnului” nu va fi una de bucurie, cum cred ei, ci una de necaz, de aceea proorocul Amos spune: „Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!” Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric şi nu lumină.” Amos 5:18. Este „Armaghedon” sfârşitul lumii? Aşa cum am arătat „sfârşitul lumii” este o expresie populară. În Biblie cuvântul „Armaghedon” nu arată spre o anume acţiune ci spre un loc unde urmează acţiunea. Este sigur că atât locul cât şi acţiunea de strângere sunt simbolice. La fel şi „împăraţii pământului” au un înţeles simbolic. Recunoaştem, şi nu ascundem acest lucru, că până în acest timp (aprilie 2010), nu există o explicaţie completă, clară, sigură şi adevărată, demnă de luat în considerare, a întregii cărţi Apocalipsa, dar avem garanţia din partea lui Isus, că la venirea Sa va pune peste „toate averile Sale” pe servul pe care-l va găsi la datorie. Mai bine să aşteptăm o „hrană sănătoasă” căci venirea Lui este aproape. Luăm şi folosim ca argumente doar versete din cartea Apocalipsa asupra cărora s-a făcut deja „lumină”. Răsfoind cartea „Apocalipsul grandiosul său apogeu este aproape!”, ne dăm seama că este un fals. „Împăraţii pământului”, de care discutăm, nu sunt în nici un caz „regii”, preşedinţii ţărilor sau forţe politice. Aceştia sunt arătaţi şi în capitolul 19, versetele 19 – 21, adunate pentru război şi desigur sunt cei înşişi puşi în fruntea poporului lui Dumnezeu, ducându-l în rătăcire. De aceea sunt vrednici de pedeapsă. Nicidecum nu este vorba de un măcel literal, unealta de nimicire fiind „sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal.” Din gură ies cuvinte, dar pot fi tăioase ca o sabie. Aşa este şi cu „iazul de foc” care s-a arătat deja că are un înţeles figurat. O bătălie asemănătoare este arătată în Apocalipsa capitolul 12, versetele 7 – 9. Spre deosebire de cea arătată în cap. 19, aceasta se dă „în cer”. Acest „cer” curăţit de Mihail şi îngerii lui, sunt oameni care înţeleg clar şi corect Cuvântul lui Dumnezeu, oameni asupra cărora Satan nu mai are putere pentru a-i înşela cu învăţătură deformată, mincinoasă. Acest „cer” are datoria de a lăsa „lumina” să strălucească asupra „pământului”. Acest război se mută apoi pe „pământ” (Apoc. 16:14, 19:19), unde Isus va birui prin adevărul trimis „pământului” din „toate averile Sale”. În acest fel Dumnezeu pune cuvintele Sale în gura poporului Său ca să întindă ceruri noi şi să întemeieze un pământ nou. Astfel cu drept va zice Sionului: „Tu eşti poporul Meu!” Aceasta înseamnă că în loc să avem de a face cu o distrugere totală prin sfârşitul lumii, vom cunoaşte întregul adevăr al Biblie, în aşa fel încât să nu mai fim înşelaţi niciodată. „Cerul” a fost deja curăţat, Satan şi îngerii lui fiind aruncaţi pe „pământ”, dovada este existenţa acestor învăţături. Astfel de învăţături, pregătitoare venirii lui Isus, trebuie răspândite la toate „neamurile” spre a le servi de mărturie (Matei 24:14). Aceste „neamuri” sunt confundate de Societatea Watchtower cu o generaţie de 70 – 80 de ani. Chiar faptul că respectiva Societate rectifică periodic interpretarea versetului 34, din Matei 24, arată incapacitatea ei de a pricepe adevărul. Varianta nou apărută, izvorâtă din „râul cel mare Eufrat”, tulbure fiind, care spune că de fapt sunt două generaţii, una tânără care o va prinde în viaţă pe cea bătrână, arată cât sunt de naivi cei ce o cred. Isus nu vrea să ne spună că „neamul acesta”, adică poporul Domnului, „Israelul” spiritual din zilele noastre, nu va trece nicidecum, ci vrea să spună că mai întâi va împlini tot ce a spus Isus, apoi negreşit va trece, de acea Isus continuă în versetul următor: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24:35. Nu despre ştiinţa lumii vorbeşte proorocul Daniel că va creşte în zilele din urmă (Daniel 12:4), dar şi literal vorbind, ştiinţa avansată a lumii din zilele noastre ajută foarte mult şi face posibilă răspândirea Evangheliei la toţi cei ce o caută. Mai bine de un secol, vestea că lumea va avea un sfârşit literal înconjoară pământul. Multe religii ale lumii şi mulţi oameni contestă „Evanghelia” Societăţii Watchtower, dar s-au molipsit de învăţătura că lumea va avea un sfârşit. Nu! Acel închipuit sfârşit nu o să vină niciodată, dar un sfârşit al răului, al minciunii, al înşelătoriei şi al altor lucruri de felul acesta o să vină în curând. Aceasta nu înseamnă că putem face orice căci nu mai vine nici un sfârşit, dimpotrivă, fiţi „vase de cinste” (2Timotei 2: 21). Un ultim sfârşit de care vorbeşte Biblia, va fi peste aproximativ 1000 de ani. Atunci se va sfârşi moartea. Acesta este redat de apostolul Pavel la 1Corinteni 15: 24-26. Dacă Dumnezeu ne va găsi vrednici să trecem şi să trăim în „veacul următor”, în care Hristos va domni, vom avea suficient timp de a discuta despre acest din urmă sfârşit, cine şi ce se va sfârşi atunci. IEHOVA, Dumnezeul cel viu, să fie lăudat şi mărit pentru tot ce face pentru noi, acum, în aceste timpuri! Data apariţiei: Aprilie 2010.