ULTIMA SERBARE COMEMORATIVĂ A MORŢII LUI HRISTOS „Pentrucă, oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” 1 Corinteni 11:26 După o lungă istorie a evenimentelor legate de moartea lui Hristos şi preumbrirea acesteia prin prooroci, iată-ne ajunşi la finalul ei, adică la ultima serbare comemorativă a morţii lui Hristos. După vechiul calendar evreu, data la care se ţinea această sărbătoare era 14 Nisan (Nisan, Abib sau luna spicelor), dată care anul acesta, 2011, corespunde zilei de 17 Aprilie. Începutul sărbătoririi acestei zile de 14 Nisan, a fost o poruncă din partea lui IEHOVA, pe care a dat-o poporului lui Israel, înaintea eliberării lor din robia Egiptului. Toate amănuntele legate de noua sărbătoare care trebuia de atunci să fie ţinută, le găsim la Exodul capitolul 12, şi privea sărbătoarea Paştelui. Dar ce legătură este între sărbătoarea Paştelui de atunci şi comemorarea morţii lui Hristos? Bineînţeles, aceste două sărbători sunt diferite una de alta şi nu trebuie să facem confuzie între ele. Despre sărbătoarea Paştelui şi despre motivul pentru care ea trebuia ţinută, găsim multe dovezi biblice. Spre exemplu, cităm Exodul 12:40 – 42: „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi după patru sute treizeci de ani, chiar în aceeaşi zi, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de către toţi copiii lui Israel şi de către urmaşii lor.” Nimic din ce era necesar pentru sărbătorirea Paştelui nu a fost întâmplător, toate lucrurile folosite simbolizau ceva. Astfel, trebuia să existe: un miel de un an, de parte bărbătească şi fără cusur, azimi, adică pâine nedospită şi ierburi amare. În decursul timpului s-au mai adăugat patru pahare de vin roşu. Acest nou component, vinul, a fost trecut în cărţile de Lege ale Israeliţilor, în Talmud, reprezentând cele patru binecuvântări rostite de IEHOVA poporului Iudeu. Iată ce declară IEHOVA: „Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie şi Mi-am adus aminte de legământul Meu. De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.” Exodul 6:5 – 7. Acea zi a izbăvirii de sub robia Egiptului trebuia copiii lui Israel să o sărbătorească. Isus, la rândul Său, în timpul vieţii lui ca om, fiind Iudeu din seminţia lui Iuda, a ţinut sărbătoarea Paştelui în fiecare an la data de 14 Nisan, respectând tot ce IEHOVA a poruncit prin Moise. Însă, în timp ce Isus sărbătorea ultimul Paşte cu ucenicii Săi, folosindu-se de pâine nedospită şi de un pahar cu vin, instaurează o nouă sărbătoare, o comemorare în cinstea morţii Sale, lăsând poruncă ucenicilor să facă acel lucru în continuare spre pomenirea Lui. Să cităm un pasaj biblic care arată această întâmplare: „Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” Luca 22:19 De atunci creştinii, urmaşii lui Hristos, ţin în fiecare an acea nouă sărbătoare, „Comemorarea morţii lui Hristos”, căutând cu grijă în actualul calendar, ziua de 14 Nisan al calendarului Iudeu de atunci, zi în care această sărbătoare trebuie ţinută. Mielul de Paşte îl simboliza pe Însuşi Isus Hristos care urma să fie sacrificat pentru păcatele neamului omenesc. Ioan Botezătorul, cel ce-I pregătea calea lui Isus, l-a identificat de mai multe ori ca fiind „Mielul”. Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Ioan 1:29b (Ioan 1:36, Isaia 53:7). Fapt că mielul de Paşte trebuia procurat cu patru zile înainte de a fi sacrificat (Exodul 12:3 – 6), ne spune că adevăratul „Miel”, Isus Hristos, a fost pregătit şi stabilit pentru a răscumpăra neamul omenesc cu 4000 de ani înainte (2Petru 3:8), deci chiar din Eden. Dar după ce s-a întâmplat acel eveniment, adică Isus Hristos, adevăratul Miel şi-a vărsat sângele pentru noi, mai trebuie sacrificat mielul de Paşte? Nu! Sărbătoarea Paştelui şi-a atins scopul. Nici unul dintre creştinii care înţeleg importanţa şi puterea sângelui lui Isus „turnat pe altar”, nu va turna peste acesta un sânge de animal, chiar de miel fiind. Aceasta ar însemna o mare desconsiderare a jertfei lui Isus şi se poate asemăna cu stropirea pragului de jos al uşii odăii în care se mânca Paştele (Exodul 12:7), o călcare în picioare a sângelui lui Hristos. Ierburile amare, cu care se mânca mielul în noaptea de Paşte, aduceau aminte de necazul petrecut de copiii lui Israel în robia Egiptului. Cele două embleme, pâinea şi vinul care au fost folosite la ambele sărbători, au simboluri diferite, ce ne arată că într-adevăr cele două sărbători, Paştele şi Comemorarea morţii lui Hristos, sunt două sărbători diferite şi una ia locul celeilalte. Pâinea nedospită sau azimile, la sărbătoarea Paştelui, însemnau acelaşi lucru cu ierburile amare. Prin faptul că era nedospită, deci tare la mâncat, aducea aminte de chinul robiei. Dar observăm că la noua sărbătoare aceasta capătă altă însemnătate. Isus spune: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi…” Dacă la vechea sărbătoare trupul lui Hristos îl preumbrea mielul de Paşte, acum pâinea nedospită frântă la Comemorare simbolizează trupul lui Hristos, care s-a frânt pentru neamul omenesc. Încă înainte de acest eveniment, Isus învăţa norodul astfel: „Eu Sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.” Ioan 6:35. Dacă norodul nu a înţeles vorbirea lui Isus, dând mai mare preţ pe mana primită în pustie decât pe acea „Pâine” de care vorbea (Ioan 6:30, 31), noi ar trebui să facem diferenţa. Iată cât de clare sunt cuvintele lui Isus: „Eu Sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pâinea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu Sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” Ioan 6: 48 – 51. Cuvintele lui Isus din acest context, legate de „Pâinea vieţii”, sunt metaforice, de aceea norodul care nu avea Duhul lui Dumnezeu şi al lui Hristos în ei, nu puteau înţelege vorbirea lui Isus. Când le-a spus Isus: „…că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă” (Ioan 6:53), El nu s-a referit la trupul Său literal şi nici la sângele Său. A mânca trupul lui Hristos şi a bea sângele lui, înseamnă a înţelege necesitatea preţului de răscumpărare, a accepta în cugetele noastre că fără acesta este imposibil să fim iertaţi şi să primim viaţa veşnică. A mânca „Pâinea vieţii”, înseamnă a cunoaşte tot adevărul, toată învăţătura despre jertfa lui Isus şi a o respecta ca atare, de aceea a spus Isus: „În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.” Ioan 6:45. A mânca „Pâinea vieţii” înseamnă a cunoaşte mai întâi pe Tatăl IEHOVA, iar având pe deplin această cunoştinţă, desigur aceasta ne duce la Isus şi la preţul depus pentru omenire. Vinul roşu, cele patru pahare folosite la serbarea Paştelui însemnau cele patru făgăduinţe ale lui IEHOVA, aşa cum s-a arătat anterior, iar paharul cu vin folosit de Isus pentru noua sărbătoare capătă o altă însemnătate. Iată cum relatează aceasta evanghelistul Matei: „Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Matei 26:27, 28. Aici vinul simbolizează un nou legământ făcut cu sânge de om, în locul vechiului legământ stropit cu sângele animalelor şi păsărilor; mai mult decât atât, este vorba de sângele unui om perfect, adică Isus. (vezi Evrei 7: 17 – 22). Observăm că aceste cuvinte ale lui Isus din Ioan 6:53, sunt aproape identice cu cele rostite de El cu ocazia instaurării noii sărbători, adică Comemorarea morţii Sale. Despre pâine spune mai întâi că trebuie mâncat trupul Fiului omului, iar apoi, la noua sărbătoare: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”, iar despre sânge: „dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă”, apoi: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu”. În nici unul din cele două cazuri nu este vorba despre vreo transformare literală a vinului în sânge, nici în timpul serbării şi nici după aceasta. Vinul doar simbolizează sângele. Acum, dacă am reuşit să înţelegem corect ce înseamnă „a mânca” trupul lui Hristos sau „Pâinea vie” şi „a bea” sângele Lui, ne este uşor să înţelegem ce a vrut să spună apostolul Pavel Corintenilor, şi bineînţeles, mesajul său ne este valabil şi la noi: „De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.” 1Corinteni 11: 27 – 29. Când Isus a cerut norodului să mănânce trupul Său şi să bea sângele Său, toţi L-au părăsit, au rămas doar cei doisprezece, pentru că ceilalţi n-au înţeles vorbirea Lui. Iată ce le spune apoi Isus apostolilor care au rămas: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă. Dar Sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Ioan 6: 63 – 65. Iată, nu despre mâncarea cărnii Sale a vorbit Isus, căci a spus: „carnea nu foloseşte la nimic” ci Isus le cerea înţelegerea corectă a tuturor adevărurilor care erau legate de venirea Sa pe pământ. Era clar că ucenicii urmau să-L vadă pe Isus „suindu-Se unde era mai înainte” (Ioan 6:62), adică la cer, nicidecum să mănânce trupul Său literal. Dar să se poată înţelege cuvintele lui Isus era nevoie de credinţă. A avea Duhul lui Dumnezeu, adică a înţelege corect tot adevărul Bibliei, dă credinţă. Dar pentru a fi plăcut lui Dumnezeu nu este suficient să ai credinţă. Apostolul Iacov ne arată de ce mai avem nevoie pe lângă credinţă şi încheie astfel: “După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” (vezi Iacov 2: 17 – 26). Aşadar, mare atenţie creştini care aţi înţeles valoarea preţului de răscumpărare a jertfei lui Hristos şi vreţi să beneficiaţi de această jertfă! „Credinţa fără fapte este moartă.” Cel ce continuă să facă fapte rele după ce s-a „curăţit” odată de acestea, folosind jertfa lui Isus, înseamnă că acesta „nu deosebeşte trupul Domnului”, deci „îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi”, adică astfel de om este complet vinovat şi conştient de călcarea intenţionată a sfintei jertfe a lui Hristos. Astfel de creştin, nu devine vinovat doar dacă cu ocazia serbării Comemorative a morţii lui Hristos serveşte din acele embleme, adică pâine şi vin, nici prezenţa sa la serbare nu-l face vinovat, ci el devine vinovat chiar atunci când îşi rupe legământul prin comiterea de fapte nevrednice de a fi şterse din nou de jertfa lui Isus. Despre aceştia a scris apostolul Pavel Evreilor: „Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.” Evrei 6:4 – 6. Acum se pune întrebarea: Trebuie creştinii să se împărtăşească din embleme, din pâinea şi vinul memorabil? Îndată după eliberarea poporului lui Dumnezeu din robia „Egiptului” simbolic, aproximativ prin anii 1871 după Hristos, eliberare ce a constat în descoperirea multor adevăruri biblice, creştinii ajutaţi de învăţătura pastorului Russell, au înţeles că trebuie să se împărtăşească din acele embleme. În 15 Februarie 1932, apare revista „Revărsatul zorilor”, cu prima temă „Cina de amintire” şi menţine această idee (vezi paragrafele 13 şi 14). Pe urmă se rectifică aceasta şi revista „Turnul de veghere” nr.5 din anul 1947, „O amintire a integrităţii pentru Împărăţia lui Dumnezeu”, arată că doar cei 144000, care au chemarea cerească sunt cei ce trebuie să se împărtăşească din acele simboluri comemorative. Însă Biblia ne arată altceva. Viaţa tuturor oamenilor este pentru pământ. Nu merge nimeni în cer, afară de Cel ce s-a pogorât de acolo, Isus Hristos. În final creştinii trebuie să se strângă într-o singură turmă pe care Păstorul Hristos o va răsplăti cu viaţă veşnică pe pământ. Aşadar, cade şi rectificarea făcută de revista „Turnul de veghere” din 1947. Dacă un creştin doreşte să ia din acele embleme şi se consideră vrednic să facă aceasta, nu greşeşte cu nimic, iar dacă nu doreşte să facă acest lucru iarăşi nu greşeşte şi nu trebuie să dea nimănui socoteală pentru atitudinea sa. Fiecare este liber să decidă pentru el însuşi. Noi astăzi, trebuie să înţelegem ce însemnătate au vorbele lui Hristos care ne vorbesc de trupul şi sângele Său, după cum au fost explicate anterior şi pe acelea trebuie să le respectăm cu sfinţenie. Decât să arătăm că suntem creştini odată pe an, prin faptul că servim din pâinea şi vinul memorabil, mai bine să arătăm aceasta tot anul şi toată viaţa, prin credinţa noastră şi prin faptele noastre. Având în vedere că urmează ultima serbare Comemorativă a morţii lui Hristos, este lipsit de sens să mai discutăm despre aceasta, adică dacă trebuie sau nu, un creştin să se împărtăşească din simboluri. Sărbătoarea Paştelui a avut un început şi a avut un sfârşit al ei. La fel este şi cu noua sărbătoare. Când Isus şi ucenicii s-au strâns pentru a sărbătorii ultimul Paşte, Isus a spus: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea…” Luca 22:15. Şi noi, creştinii de astăzi, aşteptăm cu multă nerăbdare să aibă loc ultima Comemorare a morţii lui Hristos. Aceasta va avea loc la data de 17 Aprilie 2011, apoi urmează revenirea lui Hristos. Fiind ajutaţi de vorbele apostolului Pavel, înţelegem că trebuie să facem aceasta în amintirea morţii lui Hristos „până va veni El”. 1Corinteni 11:26. Profeţia celor 70 de săptămâni (Daniel 9:24 – 27, tema nr.3), ne ajută să înţelegem că a doua Sa venire este aproape. La scurt timp după data comemorării morţii Sale, trebuie să apară primul semn care va demonstra că Hristos va fi prezent. Acesta este „stârpirea” pretinsului uns al Societăţii Watch Tower. Creştinii care-i aşteptă venirea spun de cu bună vreme: „Bun venit Regelui Hristos!” Acesta este felul în care ei îl „întâmpină în văzduh”! Aceasta înseamnă că ei, pentru că au vegheat, înţeleg timpul venirii Regelui Mesia, înainte ca Acesta să vină. Aceştia sunt cuprinşi de bucurie pentru că ei doresc dreapta domnie a lui Hristos şi înţeleg diferenţa între domnia Lui şi cea a lui Satana, actualul domnitor. Acum, eliberarea poporului din robia „Babilonului” este foarte aproape. Aceasta o va face Însuşi Isus Hristos, iar evenimentul venirii Sale devine o prioritate pentru creştini, de aceea ei zic: „Vino, Doamne Isuse!” FIŢI TREJI, VOI, VITEJI AI LUI HRISTOS! Nici un creştin nu poate fi nepăsător în acest timp, sau să fie neatent la ce se întâmplă în poporul Domnului. Venirea lui Hristos urmează să aibă loc numaidecât. Readucem în atenţia tuturor, un citat din tema numărul trei, „Şaptezeci de săptămâni”: “Acum, dacă „cuvântului pentru reconstrucţia Ierusalimului” a „ieşit” în jurul datei de 9 Noiembrie 2009, primele 7 săptămâni se sfârşesc în jurul datei de 27 Decembrie 2009, perioadă fără evenimente. Aşadar cele 62 de săptămâni se împlinesc în jurul datei de 24 Aprilie 2011. Cu ochii credinţei, se va vedea atunci prezenţa Sa. Ultima săptămână se încheie în jurul datei de 1 Mai 2011. La început proorocul Samuel nu a cunoscut cuvântul Domnului când îl chema, iar preotul Eli îl învaţă (1Samuel 3: 4 – 9), fiind în cauză, dăm o marjă de eroare în acest calcul de 5 zile.” Prima etapă a celor 70 de săptămâni (Daniel 9:25) este de 7 săptămâni şi într-adevăr nu se arată în profeţie nici un eveniment privind “Ierusalimul”, dar totuşi este o etapă foarte principală pentru că în perioada celor şapte săptămâni (9 Noiembrie – 27 Decembrie 2009), profeţia a fost înţeleasă şi publicată. Mulţumim întotdeauna lui IEHOVA pentru acest privilegiu. A doua etapă, cele 62 de săptămâni se împlinesc în jurul datei de 24 Aprilie 2011. În jurul acestei date, pretinsul „uns” al Societăţii Watch Tower trebuie să fie stârpit, apoi treptat, „fiara” va fi nimicită definitiv (Daniel 9:26; 2Tesaloniceni 2: 4, 8; Daniel 7:12). Acesta va fi semnul că Hristos a revenit şi a început această activitate pe pământ. Desigur, nu va fi o revenire ca om, în carne şi oase. A doua etapă, cea de 62 de săptămâni, este arătată ca perioada de reconstrucţie a Ierusalimului. Acesta este un „Ierusalim” simbolic, spiritual, despre care s-a vorbit pe larg în tema numărul 3. Mulţumim iarăşi lui IEHOVA pentru lumina trimisă de El şi pentru ajutorul acordat, căci numai în acest fel a fost posibilă reconstrucţia „Ierusalimului” în discuţie. Dacă urmărim temele acestei ediţii, „Ce spun proorocii”, referitoare la viaţa veşnică, răpirea, sfârşitul, Biserica, Templul, transfuzia de sânge, Împărăţia şi altele, chiar putem spune că avem un zid de apărare, iar în interiorul lui, fântâni cu apă curată, limpede. Toate acestea au fost „dărâmate” în timpul celor 70 de ani de robie spirituală. „Ierusalimul” spiritual este rezidit. A privi spre Ierusalimul literal de astăzi şi spre templul care s-ar zice că se va construi acolo, este o mare capcană pentru creştini, deoarece aşteptând după acele împliniri profetice interpretate greşit, la un moment dat vom găsi în faţa noastră o „uşă” închisă, şi să fim găsiţi venind prea târziu. În antica reconstrucţie, Templu a fost refăcut mai întâi prin Ezra, iar apoi Ierusalimul prin Neemia. La fel este şi cu Templul spiritual, el deja a fost reconstruit (vezi broşura „Secerătorul”, site-ul www.grupcaleasfanta.ro ) şi acolo NU se va mai aşeza niciodată ceva necurat! Iată că acum avem şi un „Ierusalim” rezidit, iar cu o voce timidă şi fără nici un merit, am putea spune: Doamne, am făcut tot ce ne-ai poruncit! Nu lipsesc nici „închinătorii fiarei”! Ei ne văd pe noi într-un „cuptor aprins”, iar dacă nu se va întâmpla nimic cu al lor „sclav fidel” până la data de 1 Mai 2011, vor să fim „arşi”. Pe aceştia îi anunţăm din timp şi să o ştie bine, că Dumnezeul cel drept, IEHOVA, căruia îi slujim, ne va scoate: „Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!” Daniel 3:18. Fără nici o metaforă, răspunsul nostru este: Chiar dacă am da greş, tot nu ne vom închina Societăţii Watch Tower şi nici „sclavului ei fidel şi prevăzător”. Vom continua să servim lui IEHOVA! Însă ce nu ştiu aceşti oameni, închinători ai „sclavului”, sau ce nu vor să ştie, este că, vorbind iar metaforic, „turta de orz s-a rostogolit deja în tabără şi a lovit cortul lui Madian şi l-a răsturnat” (Judecători 7:13, 14), adică, începutul anului 2011 nu a fost prea darnic cu Societatea Watch Tower. Au păşit în acest an cu un mare scandal şi neînţelegeri chiar în nucleul ei, între cei 7 bătrâni din Corpul de Guvernare. Vestea rea a făcut repede înconjurul lumii şi a ajuns la urechile tuturor, iar unii dintre membrii activi au spus: „Cu adevărat trebuie să se întâmple ceva”. Acum s-a făcut pace (aparent), iar ca să dezmintă zvonul rău, să arate că de fapt este linişte la Watch Tower, s-a lansat o lucrare de predicare fără precedent, pentru luna Aprilie 2011, chiar cu pionieri „la ofertă”. Să fie toate acestea o simplă coincidenţă? Nicidecum! Scriptura arată altceva: „Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.” 1Tesaloniceni 5:3. De aceea mesajul este: „Fiţi treji, voi, viteji ai lui Hristos!” Urmează marea bătălie! „Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.” Mica 7:4b. Toţi cei ce aţi reuşit să dobândiţi o „făclie”, fraţi şi surori care vedeţi şi apreciaţi „lumina” pe care Domnul IEHOVA o trimite în aceste timpuri celor ce o cer din sinceritate, pregătiţi-vă să spargeţi „ulciorul” care acoperă lumina pe care o aveţi şi lăsaţi-o de acum la vedere. Sunaţi din „trâmbiţă” şi spuneţi: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Judecători 7:20. Întrebaţi-i pe cei ce vă vor căuta în decursul lunii Aprilie, cu literatura Societăţii Watch Tower: sunt dintre „cei ce suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo” în „Ierusalim”, sau sunt chiar dintre cei ce fac acele urâciuni? (Ezechiel 9:4; Ieremia 2:34). Sunt dintre „sărmanii nevinovaţi” înşelaţi sau dintre înşelători? Sunt închinători la oameni sau la IEHOVA? Ştiu ei că IEHOVA şi Isus cer socoteală aşa-zisului „sclav fidel” şi-l va „stârpi” numaidecât (Psalmul 50:21, 22)? Ştiu ei ce vor avea de făcut când vor rămâne fără acel „uns”? A purta această simbolică bătălie, înseamnă chiar a „întâmpina” pe Domnul în văzduh! Întocmai aceasta va face Isus îndată ce va veni. Iubiţi creştini! Dorim să fim înţeleşi corect! Prin venirea din nou a lui Hristos NU anunţăm sfârşitul lumii! Legat de acest subiect, „Sfârşitul”, avem tema numărul şapte. Ce avem de făcut îndată ce „unsul” va fi stârpit? Încotro trebuie să apucăm? Va trebui atunci să căutăm vreo grupare religioasă sau să înfiinţăm o religie nouă? Să căutăm vreo adunare sau biserică? Să căutăm sfatul oamenilor? NU, categoric! Doar la Biblie trebuie să ne refugiem. În ea găsim răspunsul proorocilor, dat cu mii de ani înainte. Îndată ce „unsul” va fi stârpit, urmează ultima etapă a celor 70 de săptămâni, urmează ultima săptămână. Urmează „un legământ trainic”! Aceasta avem de făcut: un legământ trainic cu Regele nou venit, Unsul Mesia! Cităm din tema numărul trei: „Ce legământ va face acest „Uns” este clar arătat de prooroci: „În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: „Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ vecinic care să nu fie uitat niciodată!” Ieremia 50: 4, 5. Îndată întorşi din robie, IEHOVA vorbeşte acestui popor, Israelului spiritual: „Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.” „Voi încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.” Ieremia 32: 38, 40. Mai mult decât atât, de acest legământ au parte toate popoarele flămânde şi însetate după adevăr căci Domnul IEHOVA a spus: „Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi; căci Eu voi încheia cu voi un legământ vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.” Isaia 55:3. Se vede desluşit că nu este vorba de a păstra un legământ în vigoare ci aşa cum spun cele mai multe traduceri „va face un legământ cu mulţi”. Acest legământ nu se face doar pentru o săptămână, nu aceasta vrea să arate versetul, ci timpul în care se va face, adică imediat după venirea „Unsului” Isus Hristos şi acest legământ va fi veşnic după cum s-a arătat şi în versetul 24 despre „aducerea neprihănirii veşnice.” Aşadar, oricine doreşte să facă acel legământ, îl poate deja face, iar îndată ce “unsul” va fi stârpit nu mai avem nici un motiv în a zăbovi a face acel trainic legământ. Mulţi ochi sunt acum îndreptaţi spre religia Martorilor lui Iehova. Pentru multe fapte ale lor, nedemne pentru un creştin, Numele lui Dumnezeu este vorbit de rău. Putem aminti câteva păcate grave ale acestei Societăţi: 1. Se închină la dumnezei străini, în special la om, aşa zisul “sclav fidel şi prevăzător” este socotit mai presus de Dumnezeu, 2. Nesocotesc jertfa de răscumpărare a lui Isus Hristos prin faptul că spală păcate de neiertat în repetate rânduri, 3. Folosesc cumpăna mincinoasă, 4. Fac negoţ din Cuvântul lui Dumnezeu, şi multe altele. Stârpirea unsului iar apoi a întregului sistem al Societăţii Watch Tower numit “fiară”, va aduce multă bucurie multor religii ale lumii, care nu au o părere tocmai bună despre Martorii lui Iehova, dar în acelaşi timp, nu-şi dau seama ce dezastru înseamnă aceasta pentru toate religiile lumii. Argumentul este simplu: Hristos se întoarce la ai Săi. Pe aceştia îi mustră, îi pedepseşte, îi judecă, îi indreaptă, îi iartă pe cei smeriţi, iar cu toate celelalte religii existenţe nu are nimic de clarificat. Ele trec în categoria: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Matei 7:23. Atenţie dar, toţi ceice priviţi cu nepăsare venirea lui Hristos! Oricât de critică va fi starea lumii întrgi, căci sunt ultimele clipe ale domiei lui Satan, voi, viteji ai lui Hristos, fiţi treji şi nu pierdeţi din minte marele eveniment: venirea lui Hristos! Toate acestea fiind spuse, ne apropiem de încheierea acestei ediţii: “Ce spun proorocii?” Acum urmează să punem la probă tot ce am spus. Recunoaştem că este posibil să se fi strecurat şi unele greşeli în conţinutul acestor teme. Probatorul este chiar “Solul legământului”, Isus Hristos. Iată ce spune proorocul Maleahi despre aceasta: “Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.” Maleahi 3:1 – 3. Tot ce este “combustibil” va arde, iar ce este “argint şi aur”, adică o învăţătură curată, adevărată, va rămâne. Tot ce s-a făcut, a fost în lipsa Stăpânului Isus. Am făcut tot ce am ştiut că este mai bine. Uneori copiii greşesc atunci când gestionează o criză în lipsa părinţilor lor. Am încercat să salvăm ce am considerat că este mai preţios, adică mai multe vieţi care chiar doresc să aducă o închinare curată Tatălui IEHOVA. Acum predăm ştafeta în mâinile Stăpânului Hristos. Ne vom supune şi vom asculta instrucţiunile gloriosului Rege Mesia, care este una cu Tatăl IEHOVA. Desigur, mai sunt multe adevăruri biblice pe care trebuie să le înţelegem corect. Aşteptăm aceste adevăruri de la “robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa”, pentru că “îl va pune peste toate averile sale”. Matei 24:46, 47. După venirea lui Hristos, vom căuta pe acel serv, pentru a ne împărtăşi din “averile Stăpânului”. Dacă-l vom căuta cu o inimă sinceră, sigur IEHOVA ne va ajuta să-l găsim, oriunde s-ar afla pe faţa pământului. Până atunci avem un alt obstacol de trecut. A sosit timpul! Nimic nu ne împiedică acum, să ne alăturăm proorocului Daniel în rugăciunea sa adresată lui IEHOVA: “Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit..., am săvârşit nelegiuire. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel Sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă, deci, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău locaş pustiit...! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!” Daniel 9: 15 – 19. IEHOVA, Dumnezeul cel viu şi adevărat, priveşte iar spre poporul Tău! Adu-Ţi aminte de noi, Doamne! Nu pentru meritul nostru ci pentru Numele Tău cel Sfânt! Preamărit să fii întotdeauna, printre oameni şi printre creaturile cereşti! Data apariţiei: Martie 2011