TRANSFUZIA DE SÂNGE ŞI LEGILE LUI IEHOVA „…ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge.” Faptele Apostolilor 15:20 IEHOVA este Dumnezeul cel viu şi adevărat! El este Domnul oştirilor! Desigur, dacă acest Dumnezeu, IEHOVA, ar fi interzis transfuzia de sânge prin legile Sale, noi oamenii, mai ales creştinii, am fi respectat acele legi cu sfinţenie, chiar cu preţul vieţii. Întrebarea noastră este: Găsim astfel de legi în Sfintele Scripturi? Singurii creştini care refuză transfuzia de sânge sunt Martorii lui Iehova. Cum putem găsi dacă această poruncă vine de la IEHOVA sau este doar o învăţătură omenească? Să căutăm în cartea Legii – Biblia! Printre învăţăturile lui Isus găsim următoarele: „Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.” Luca 6:44. Martorii lui Iehova primesc în anul 1944 învăţătura care interzice transfuzia de sânge. În ce stare se găsea poporul Domnului în acel timp, 1944? Proorocii Domnului şi-au lăsat consemnul în Biblie şi găsim că poporul Său, în zilele din urmă, trebuie să treacă printr-o perioadă de 70 de ani de „belşug” şi una la fel de lungă de „foamete” spirituală, sau ani de robie (vezi Daniel 9:2). Aceşti ani de „robie” sunt ani în care IEHOVA nu vorbeşte poporului Său. Nu-i transmite nimic, pedepsindu-l în acest fel. (Isaia 29: 9 – 13). După semnele pe care le avem, perioada de „foamete” începe aproximativ în anul 1941. (Despre aceste perioade de belşug şi foamete spirituală s-a discutat mult în temele anterioare.) Este uşor de constatat că în anul 1944, IEHOVA „tăcea”. (Psalmul 83:1). Din gura cui a ieşit atunci această lege? S-au strâns cumva „smochine” din „spini” şi „struguri” din „mărăcini”? Iată răspunsul Domnului: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” Ieremia 23:16. Cu adevărat aşa este, cei ce au vorbit în Numele Domnului în timp ce n-au fost trimişi, au vorbit vedenii ieşite din inima lor. De aceea IEHOVA le spune: „Până când vor proorocii aceştia să proorocească minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?” (versetul 26). La rândul Său şi Isus mustră norodul care-L asculta spunându-i: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şivoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.” Luca 6: 46 – 49. Aşadar, aşa cum ne învaţă Isus, şi această învăţătură referitoare la transfuzia de sânge, trebuie să aibă temelii tari, adică să fie „zidită pe stâncă”, dar iată că „s-a prăbuşit îndată”. Înseamnă că nici Domnul Isus nu a dat o astfel de lege! În continuare, vom dovedi aceasta folosind mai multe Scripturi. Dovezile folosite de Martorii lui Iehova prin care interzic transfuzia de sânge, sunt acestea: Faptele Apostolilor 15:20, 29 şi 21:25. Aceste versete sunt aproape identice şi conţin hotărârea Bisericii, privindu-i pe cei dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu. Primul verset fiind deja citat, îl cităm pe ultimul: “Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.” Bineînţeles, şi Iudeii trebuiau să respecte aceste patru cerinţe arătate aici, nu numai Neamurile, dar ei aveau deja aceste legi scrise în Legea lui Moise. Singura cerinţă din aceste versete despre care se crede că s-ar referi la transfuzia de sânge este: „feriţi-vă de sânge”. În ce priveşte consumul de animale sugrumate, adică ucise fără a se scurge sângele din ele, şi în ce priveşte consumul sângelui de orice fel, suntem complet de acord că acestea sunt interzise categoric. Sunt multe dovezi în acest sens, precum: Geneza 9:4, 5, Leviticul 3:17; 7: 27, Deuteronom 12:16, 23, etc. însă nu acelaşi lucru se poate spune despre transfuzia de sânge. Spunându-li-se Neamurilor: „feriţi-vă de animale sugrumate”, de ce li se mai spune şi „feriţi-vă de sânge”? Este acelaşi lucru? Nicidecum! Sângele este viaţa. În decursul istoriei omenirii, IEHOVA a dat legi diferite în ce priveşte sângele omului. În timpul în care aceste legi, chiar diferite fiind, erau în vigoare, ele trebuiau respectate. O astfel de lege care era dată înainte de potop spune: „Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a Hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.” Genesa 4:15. O lege asemănătoare găsim şi după potop: „Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui.” Geneza 9:6. După ce urmaşii lui Avraam s-au înmulţit şi Dumnezeu i-a ales ca popor al Său, formând poporul lui Israel, găsim cu totul altfel de legi în ce priveşte vărsarea de sânge uman. Pentru multe feluri de păcate, după legea lui Moise primită tot de la Dumnezeu, omul trebuia să fie pedepsit cu moartea. Cităm câteva exemple: “Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.” “Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Cine va fura un om şi-l va vinde sau îl va ţine în mâinile lui, să fie pedepsit cu moartea. Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.” Exodul 21:12, 15, 16, 17. „Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască. Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. Cine aduce jertfe altor dumnezei decât numai Domnului, să fie nimicit cu desăvârşire.” Exodul 22: 18, 19, 20. „Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva Sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.” Exodul 31:14. Toate aceste legi s-au abrogat îndată ce jertfa lui Isus a fost depusă cu propriul Lui sânge. În unele împrejurări regele David a fost numit „om al sângelui”, căci el a vărsat mult sânge în bătăliile lui. (2Samuel 16: 7 ,8). Putem face acum o deosebire între aceste cerinţe: animale sugrumate şi sânge? A ne feri de sânge înseamnă a nu vărsa sânge cu nici un chip, nici vinovat, adică acela care după Legea lui Moise era pe drept ucis. După legile lui Dumnezeu care sunt acum în vigoare, omul nu are voie să pedepsească un alt om condamnându-l la moarte. Doar IEHOVA are acest drept. Biblia arată două întrebuinţări ale sângelui. Prima întrebuinţare este pentru a menţine viaţa trupului: „Numai, vezi să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa (sufletul); şi să nu mănânci sufletul împreună cu carnea.” Deteronomul 12:23. A doua întrebuinţare este pentru a fi adus de jertfă pe altar: “Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.” Leviticul 17:11. „…căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Matei 26:28 Prin transfuzie nu se dă sângelui altă întrebuinţare, decât aceea de a menţine viaţa. Am fi extrem de egoişti şi de răi, dacă l-am vedea pe fratele nostru sau pe aproapele nostru că nu are suficient sânge pentru a-i menţine viaţa şi nu l-am ajuta. Proorocul Osea spune: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” Osea 4:6a. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte ale proorocului Osea şi în ce priveşte transfuzia de sânge! Doreşte Dumnezeu moartea cuiva? Nicidecum! Isus chiar recomandă bolnavului să meargă la doctor: „Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.” Matei 9:12. Desigur, Isus vorbea aici de un „bolnav” spiritual, dar sunt la fel de valabile aceste cuvinte ale lui Isus şi la bolnavul literal. Transfuzia de sânge este un act medical. Este înţelept pentru un creştin să lase doctorul să-şi facă meseria cum ştie mai bine, atunci când este nevoie. Am fi nedrepţi şi făţarnici să acceptăm transplantul de organe, iar transfuzia de sânge să o interzicem categoric ca fiind nebiblică. Nu conţine organul transplantat o oarecare cantitate de sânge din corpul donatorului? Mama şi fătul nu au acelaşi sânge? Nu dezbatem aici dezavantajele transfuziei de sânge şi alte pericole ale ei. Acestea nu au nimic de a face cu legile lui IEHOVA. Sângele lui Isus s-a vărsat pe altar pentru noi, oamenii. Nu mai este nevoie de nici un altfel de sânge pentru aceasta. Singura întrebuinţare a sângelui, rămasă în vigoare, este cea de a circula prin vene spre a menţine viaţa trupului. Aşadar, transferul sângelui dintr-un trup într-altul, din venă în venă, pentru acelaşi rol, de a menţine viaţa trupului, NU contravine legilor lui IEHOVA! „Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac. Lăudaţi pe Domnul!” Psalmul 115 :17, 18. IEHOVA, Dumnezeul cel drept, să fie lăudat şi preamărit întotdeauna! Data apariţiei: Decembrie 2010