EDEN – RAI – PARADIS Nimic mai plăcut decât aceste cuvinte pentru oameni, indiferent de ce religie ar fi, pentru că oboseala psihică şi frica de aşa zisul „sfârşit al lumii” îi cuprinde pe tot mai mulţi. Criza financiară mondială însoţită de fenomene naturale extreme face ca oamenii să-şi aducă aminte de Dumnezeu şi caută un refugiu în diferite biserici sau locuri de închinare pentru a-şi găsi liniştea sau mântuirea. Celor mai mulţi oameni le lipseşte ceva. Prin această învăţătură nu oprim oamenii de a merge fiecare la locul lui de închinare, ci dimpotrivă, să meargă, căci Scriptura zice: „cercetaţi totul” (1Tesaloniceni 5:21), dar ceea ce lipseşte oamenilor este cercetarea Scripturii. Părerile oamenilor diferă, tentaţia de a înşela este mare, de ce să nu cercetăm Biblia? Căci aşa nu ne va păcăli nimeni. Un ban pierdut sau un oarecare bun se poate câştiga iar, însă viaţa sau dreptul la viaţă se pot pierde pentru totdeauna fără să le mai putem recupera. Fără cea mai mică îndoială, răspunsul corect legat de acest subiect şi răspunsul la multe alte întrebări cum sunt: ce este raiul, unde este el, ce ştim despre iad sau unde este acum Edenul, etc. îl găsim doar în Biblie. Timpul pentru înnoirea tuturor lucrurilor este atât de aproape, iar necunoaşterea Bibliei în aceste timpuri în care creştinii trebuie să fie plini de zel, bucurie şi speranţă, face ca mulţi să-şi dea sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care au să se întâmple (Luca 21:26). Aceasta nu li se întâmplă din cauza problemelor pe care oamenii le au, care nu sunt chiar insuportabile, ci din cauza panicii pe care necunoaşterea adevărului o aduce. Trebuie să ştim că pământul trece acum printr-o uşoară transformare. Oamenii de ştiinţă şi conducătorii lumii cheltuiesc sume mari de bani şi multă aparatură sofisticată pentru a constata cauza acestei transformări din ultimii ani, dar dau greş. Un exemplu este ultima iarnă, atunci s-a avertizat ţara că urmează o vară foarte secetoasă. Dimpotrivă, vara anului 2010 este deosebit de ploioasă. De altfel, se zvonea că întreaga planetă va intra într-o criză de apă potabilă, dar iată, prin multe ploi, cel puţin în ţara noastră, apa a revenit în sol. Şi încălzirea globală şi aspectul de seră sunt subiecte care se discută în multe adunări de rang înalt, iar constatarea cauzelor este doar probabilă şi schimbătoare. Întrebarea firească este: poate Biblia să răspundă la ceea ce ştiinţa şi cercetarea nu reuşesc? Da! Un simplu creştin, care ştie să citească, poate pricepe din Biblie că Dumnezeu există, El este Atotputernic, planul Lui este ca întreaga planetă să fie făcută paradis într-un timp bine stabilit de El, iar dacă în acel timp au apărut şi rebeli, nimic nu-L va împiedica să-şi respecte planul chiar după o încetinire de 6000 de ani. Dacă potopul de pe timpul lui Noe a făcut să se deschidă stăvilarele cerurilor (Geneza 7:11, 12), şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, creştinul trebuie să ştie că înainte ca acele ape să cadă atunci pe pământ, au fost despărţite de apele de jos, de pe pământ, de o întindere numită cer. Aceea a fost a doua zi de creare (Geneza 1:6 – 8). Căderea acelor inele de apă care au inundat pământul prin potop nu au mai făcut parte din zilele de creare. Prin urmare, aceea a fost o pedeapsă pentru om. De ce nu am putea crede că acele inele de apă care au protejat pământul de multe rele, vor fi readuse la locul lor în timpul domniei lui Hristos, domnie care stă numaidecât să înceapă? Acele inele de apă despărţite de cer, formau pe pământ un aspect de seră. Acum ce să facem: să ne dăm sufletul de groază pentru că ni se întâmplă ceva bun? A greşit Dumnezeu în crearea pământului aşezând acele inele de apă la locul lor? Iată ce declară proorocul Moise despre aceasta: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” Geneza 1:31a. Vă invităm să răsfoim împreună Biblia pentru a afla mai multe despre Eden şi rai şi vom avea foloase din aceasta. La început, Dumnezeu a pregătit un loc pe pământ pentru perechea de oameni Adam şi Eva, o grădină într-un ţinut numit mai târziu Eden. După ce primii oameni au păcătuit au fost izgoniţi din acea grădină (Geneza 3:24), iar acel loc al lui Dumnezeu a fost retras de pe pământ. Există acum acel loc undeva în ceruri? Nu! Grădina Eden nu a fost sădită pentru creaturile spirituale ca şi heruvimi, serafimi şi îngeri şi nici pentru extratereştrii. Ea a fost sădită pentru omul pe care-L întocmise. (Geneza 2:8). Dumnezeu a dorit ca omul să fie încercat cu o probă a ascultării, iar dacă ar fi biruit urma să fie condus la pomul vieţii. Fie că era vorba de un pom literal sau nu, prima pereche de oameni nu a trecut această probă. Este bine cunoscut planul de salvare pentru om, jertfa lui Isus Hristos, de care poate beneficia întreaga omenire. Iată care este mesajul pentru întreaga omenire: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Apocalipsa 2:7b. Nu va fi dus în cerurile literale omul care va birui pentru a mânca din pomul vieţii, ci din acest verset înţelegem că Dumnezeu va reaşeza pe pământ raiul, adică starea de aprobat, iar ca răsplată: viaţa veşnică. A mânca din „pomul vieţii” înseamnă a primi viaţă veşnică. Raiul fiind retras de pe pământ, nu înseamnă că funcţionează undeva în ceruri în tot acest timp. Expresia „păstrată în ceruri” (1Petru 1:4), ne spune acelaşi lucru, anume că ceea ce trebuia să primească omul pe pământ, a fost retrasă pentru o vreme, din oarecare motive, iar la un timp stabilit de Dumnezeu să o primească iar, aici pe pământ nu în ceruri. În unele locuri în Biblie, cuvintele „Eden” şi „rai” sunt folosite şi cu un înţeles simbolic. Proorocul Ezechiel, mânat de IEHOVA, spune despre împăratul Tirului: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe…” Ezechiel 28: 12b, 13a. Literal, împăratul Tirului nu a fost niciodată în grădina Eden. Înainte ca acel loc să fie retras de pe pământ, acolo au călcat doar Adam şi Eva. Atât „Edenul” cât şi „împăratul Tirului” amintite aici în acest verset, trebuie înţelese într-un sens figurat. Versetul 6 din profeţia lui Ezechiel capitolul 28 ne ajută şi îl identifică pe acest împărat al Tirului, spunând: „Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu…” Versetul 9 spune că este om şi nu Dumnezeu. În descriere acest împărat al Tirului nu este altul decât „omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu , dându-se drept Dumnezeu.” 2Tesaloniceni 2:3b, 4. Căderea acestui potrivnic, împărat al Tirului, este foarte aproape, acesta este primul lucru pe care Isus îl va face odată cu a doua Sa venire, anume: „…îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” 2Tesaloniceni 2:8. Odată înfăptuită această „nimicire” şi „prăpădire”, ne va fi primul semn că venirea lui Isus, Regele, Mesia, va avea loc într-adevăr în jurul datei de 1Mai 2011(vezi tema nr. 3). Despre voievodul Tirului se spune: „Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.” Ezechiel 28:8. Din această descriere pe care o face proorocul Ezechiel acestui voievod, în versetele 3 – 5, pricepem că împăratul (voievodul) Tirului este parte din poporul Domnului din zilele noastre, conducători ai Societăţii Watch Tower, nefiind închipuit mai bine de nimeni alţii. Versetul 3 spune: „Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine…” Traducerea de Biblii NTR redă astfel: „te crezi mai înţelept…” În ce fel se cred împăraţii Tirului modern, conducători ai Societăţii Watch Tower, mai înţelepţi decât Daniel? Chiar prin faptul că proorocului Daniel Dumnezeu i-a ascuns înţelesul lucrurilor profeţite de el, spunându-i că privesc vremea sfârşitului. Societatea Watch Tower a îndrăznit să explice profeţia lui Daniel, desigur într-un mod eronat, fals, înainte ca Dumnezeu să ia pecetea de pe acea profeţie şi să o descopere poporului Său. Procedând în acest fel cu multe alte profeţii, Societatea Watch Tower a trecut de la răspândirea adevărului curat, la o afacere foarte profitabilă, prin care strânge „aur şi argint în visterii”, la propriu de data aceasta. De aceea versetul 18 spune: „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte…”, iar versetul 17b: „ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.” Astăzi, mai multe grupări religioase au copiat acest model şi profitând de naivitatea oamenilor, strâng multă avere, încearcă un trai bun răspândind neadevăruri. Aşa cum s-a amintit, şi cuvântul „rai” are un înţeles simbolic uneori în Biblie. Apostolul Pavel spune: „Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu:Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” 2 Corinteni 12:2 – 4. Acest om este însuşi apostolul Pavel. Raiul unde acesta a fost răpit este „al treilea cer”. Ce înţeles are în Biblie cuvântul „cer”, şi care este acel „al treilea cer” s-a arătat în tema numărul 7 al acestei ediţii, aceste lucruri ne sunt acum cunoscute. Acum ne este uşor să înţelegem ce i s-a întâmplat apostolului cu acea răpire. Cele trei ceruri, simbolice bineînţeles, sunt arătate în a doua epistola a lui Petru, capitolul 3, versetele 5, 7 şi 13. Acestea sunt modul de gândire a unor categorii de oameni, felul în care ei înţeleg lucrurile privitoare la Dumnezeu, pe care le transmit mai departe altor oameni numiţi simbolic „pământ”. Aşadar, primul „cer” a fost de la Adam până la potop, al doilea „cer” este de la potop până în prezent şi urmează să fie distrus în curând, nu este vorba nicidecum de pieirea unor oameni ci de învăţătura lor, iar al treilea „cer”, unde a fost răpit şi apostolul, este „cerul” care se formează scurt înaintea revenirii lui Isus, în urma poruncii Sale care sună astfel: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” Matei 24:31. Acest „al treilea cer” sunt oameni care pricep timpul venirii Regelui Mesia, ei Îl întâmpină în văzduh, nu ridicându-se de pe pământ în oarecare fel, ci înţelegând lucrurile pe care Isus le va face îndată după venirea Sa, ei încep acţiunea, iar în acest fel arată că sunt întru totul de acord cu Isus. Astfel de lucruri a văzut apostolul Pavel în răpirea sa sufletească. Nu i-a fost îngăduit să le vorbească pentru că aceste lucruri trebuiau încă păstrate sub pecete până la un timp stabilit de IEHOVA. Fapt că acum se cunosc aceste lucruri, arată că „taina lui Dumnezeu” se sfârşeşte (Apocalipsa 10:7, Daniel 9:24), poporul Domnului iese din robia spirituală unde a fost rob 70 de ani şi fiecare primeşte porunca: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.” Apocalipsa 10:11. Altă dovadă în care se vorbeşte despre rai este Luca 23:43. Isus spune unuia dintre tâlharii răstigniţi: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.” În unele manuscrise ale Bibliei nu apar semnele de punctuaţie, acestea fiind hotărâte de traducători. Din opt traduceri în limba română, studiate până în prezent, singura traducerea „Lumii Noi” redă altfel acest verset şi spune: „Iar el i-a zis: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!” Această traducere schimbă sensul cuvintelor lui Isus. Putem spune că Isus va sta cândva în acelaşi loc cu tâlharul, fără să ţinem cont de sensul figurat al acestor cuvinte? Niciodată! Prin urmare considerăm corectă prima traducere. Ce a vrut Isus să-i spună tâlharului? Suntem siguri că în acea zi, atât Isus cât şi tâlharul, şi-au sfârşit viaţa şi au murit. Mai ştim sigur, că Isus a trecut în moarte ca un învingător, un biruitor, un aprobat de Dumnezeu, deci a trecut în moarte „scris în cartea vieţii”. Dovada sigură la aceasta este că a treia zi, El a înviat din morţi, aşa cum a fost profeţit despre El. În timp ce Isus era răstignit pe lemn ( sau cruce, nu contează poziţia în care a fost răstignit), pentru El nu mai era nimic de făcut pentru a-şi câştiga răsplata, Isus făcuse deja tot ce trebuia până în acea zi şi era sigur de izbândă de aceea a zis „că astăzi”, în acea zi, va fi în rai. Spunând „rai”, Isus nu s-a referit la un loc anume, ci la acea stare de aprobat, deoarece El ştia că după ce-şi sfârşeşte lucrarea pe care trebuia să o facă va ajunge iarăşi la slava pe care o avea înainte de a veni pe pământ, de aceea, printre ultimele cuvinte înainte de a pătimi El spune: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” Ioan 17: 4, 5. Pentru că unul din tâlharii răstigniţi cu Isus şi-a recunoscut faptele lui rele şi s-a pocăit în ultimele clipe ale vieţii lui, Isus îl consideră „scris în cartea vieţii” din acea zi, prin urmare îi spune: astăzi vei fi cu mine în rai. Dacă cuvântul „paradis” este sinonim cu „rai”, putem spune că uşoara transformare a pământului este spre paradis, creştinii trebuie să ştie că acest lucru este în „mâinile lui Dumnezeu şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Apocalipsa 11:15b. În aceste zile, creştinul nu trebuie să dispere, chiar dacă sunt vremuri grele. În aceste vremuri Satan nu mai are putere asupra „cerului” , el îşi foloseşte acum toată puterea asupra categoriilor de oameni numiţi „pământ şi mare”, dar într-un timp scurt deoarece Isus va prelua puterea curând, iar în domnia Sa pământul se va transforma în Eden şi literal. Lipsa credinţei şi neînţelegerea corectă a Bibliei îi face pe cei în cauză să-şi dea sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care au să se întâmple. Credincioşilor, Isus le spune: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28. O altă stare asemănătoare Edenului şi raiului, o găsim menţionată în Biblie: „sânul lui Avraam”. Luca 16:22. Pilda bogatului nemilostiv a fost de curând dezbătută în broşura „Secerătorul”, nr. 69. Dacă Avraam nu s-a dus în cer, după moarte, nici „sânul lui” nu poate fi în cer, acesta este garanţia celor ce mor credincioşi cu drept la viaţă veşnică. „Sânul lui Avraam” este acelaşi cu „scris în cartea vieţii”. Să avem înţelepciunea de a trata această pildă ca atare, adică ca şi o pildă. Prin această pildă Isus arată că fiecare îşi va primii răsplata după faptele sale din timpul vieţii lui, după moarte nu se mai poate face nimic pentru cel mort, orice rugăciune este zadarnică, iar câtă vreme omul este viu, poate deveni „scris în cartea vieţii” urmând Biblia. Cu adevărat, dacă cele spuse de prooroci şi consemnate în Biblie în Vechiul Testament nu sunt crezute, nici Cel înviat din morţi, Isus Hristos, nu este crezut. Multe religii susţin învăţătura despre iad sau chinul veşnic. În zilele de creare nu se pomeneşte că Dumnezeu ar fi făcut un asemenea loc de tortură şi pedeapsă pentru om, ci se arată doar că neascultarea se pedepseşte cu moartea (Geneza 2:17). Cuvântul „iad”, se găseşte în traducerile de Biblie mai vechi şi a fost înlocuit cu „locuinţa morţilor”. Învăţătura despre iad, nu a fost „dărâmată” odată cu ducerea poporului Domnului în robie, prin urmare nici „rezidirea” nu este necesară, acest subiect, iadul, este corect tratat în literatura Societăţii Watch Tower. IEHOVA, Dumnezeul cel drept şi adevărat să fie lăudat şi preamărit întotdeauna! Data apariţiei: IULIE 2010.