„CURĂŢIŢI-VĂ, CEI CE PURTAŢI VASELE DOMNULUI” „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului” Isaia 52:11 IEHOVA, Dumnezeul cel drept, sfânt şi adevărat este Cel ce ne dă această poruncă: să ieşim din Babilon, să nu ne atingem de nimic necurat, să ieşim din mijlocul lui şi să ne curăţim cei ce purtăm vasele Domnului. Dacă porunca aceasta îi privea pe izraeliţii de pe vremea proorocului Isaia, să fim siguri că porunca aceasta ne priveşte şi pe noi, pentru că astăzi avem un „Babilon” mondial, nu doar un ţinut sau un imperiu. Despre ce înseamnă „Babilon”, s-a mai vorbit în temele anterioare pe site-ul http://www.ce-spun-proorocii.com, dar aici vrem să dezbatem mai amănunţit ultima parte a acestui verset din Isaia 52:11. Şi această ultimă parte a acestui verset a mai fost amintită în tema numărul 9, „Fiţi vase de cinste”. Da, doar dacă ne străduim să fim vase de cinste pentru Dumnezeu, El se va îngriji şi se va îndura de noi. A ieşi din Babilon înseamnă a lepăda de la noi orice învăţătură greşită, nebiblică, încurcată, neclară, care atunci când este încercată prin foc ea devine cenuşă sau zgură (Maleahi 3:2, 3), tot ce conţine „drojdie” sau ce se aseamănă cu ape tulburi. Bineînţeles, că a ieşi din Babilon înseamnă şi o curăţire de toată învăţătura falsă, după cum s-a arătat în tema numărul 9, dar ca să putem ieşim din Babilon şi să devenim vase de cinste pentru Domnul, mai avem nevoie de o curăţire care este o treaptă necesară de a ajunge la curăţirea de învăţătura falsă, altfel saltul este prea mare şi există pericolul de a cădea în gol. Aici, în această temă, tocmai de aceea curăţire dorim să vorbim. Spre deosebire de celelalte teme care au fost adresate religiei Martorii lui Iehova, prin care s-a arătat că o mare parte din doctrina lor este greşită, prin urmare este o învăţătură babilonică, această temă nu se mai adresează lor, ci tuturor creştinilor. Considerăm că din respectiva religie, Dumnezeu şi-a extras o mică rămăşiţă care mai era încă pentru Domnul (Isaia 10: 20 – 22), şi aceştia au părăsit deja respectiva religie. Prin urmare, să ne întoarcem la subiect şi să vedem despre ce curăţire ne vorbea IEHOVA prin proorocul Isaia? Curăţenia literală şi igiena, întotdeauna au fost plăcute lui Dumnezeu, de aceea a trimis poporului Său, prin Moise, o grămadă de porunci care priveau tocmai curăţirea literală a trupului. Un exemplu îl găsim în Levitic 14:8, iar începând cu capitolul 11 şi până la capitolul 15, găsim multe astfel de exemple. Dar despre curăţenia literală ne-a vorbit Dumnezeu prin proorocul Isaia? Nu! Şi nici Isus Hristos când a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot” (Ioan 13:10), nu despre curăţenia literală vorbea, altfel nu ar fi zis mai departe: „Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. Desigur, Dumnezeu prin proorocul Isaia, ne vorbea despre o curăţire în înţeles simbolic şi nu despre una literală, curăţire despre care ne-a mai vorbit Domnul Isus şi apostolii. Un bun exemplu de curăţire ne dă apostolul Pavel în epistola sa către Galateni, curăţirea de faptele firii pământeşti care sunt: „preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” (Galateni 5:19 – 21). Începutul cuvântării lui Isus (Matei capitolul 5), ţinea strict de curăţire şi ne învaţă cum trebuie să fie un creştin şi cum să nu fie el. Isus ne învaţă că trebuie să fim „sarea pământului”, o sare cu gust, nu una fără gust, că trebuie să fim lumina lumii. Apoi urmează învăţătura despre ucidere, despre preacurvie şi despărţire, despre jurământ, despre suferirea răului şi iubirea vrăşmaşului, despre milostenie şi rugăciune. Urmează învăţătura despre sfinţirea Numelui lui Dumnezeu şi iertarea greşelilor, despre post, despre adevăratele comori, despre neputinţa de a servi la doi stăpâni, despre griji şi îngrijorări inutile pentru creştini, despre judecăţi, despre bârna şi paiul din ochi, despre lucrurile sfinte. Isus pune iarăşi accent pe rugăciune, apoi ne învaţă care este poarta cea strâmtă, cum să cunoaştem proorocii mincinoşi, şi cum să ne zidim „casa”. Multe alte învăţături care toate ţin de curăţirea trupului, adică de comportament şi fapte, Isus ni le spune în pilde din care putem învăţa tot ce este necesar. O dezbatere amănunţită a acestor învăţături ale lui Isus ar duce la o discuţie interminabilă. Apostolii Domnului Isus, vin cu o mulţime de sfaturi despre cum trebuie să se comporte un creştin, adică de a fi „curat”. Iată câteva exemple: 2Corinteni 6: 1 – 10; Filipeni 1:10, 11; 2:15, 16; 1Tesaloniceni 5:22; Iacov 2:14; 3:15 – 17; 1Petru 1:14 – 16; Iuda 1:8, 9, şi multe altele. Toate acestea ne învaţă să fim curaţi, să ne ferim de orice se pare rău, să ştim că credinţa fără fapte este moartă şi să fim sfinţi. Fraţilor!!! Suntem atenţi la toate aceste dovezi din Scripturi? Ce putem înţelege din acestea? Putem înţelege că Dumnezeu ne doreşte liberi, dar ca să putem fi liberi trebuie mai întâi să fim găsiţi fără vină, adică curaţi! Uitaţi-vă peste adunarea, biserica sau congregaţia din care faceţi parte, vi se pare că totul este curat? O spunem cu regret, că în adunările care se spun că sunt în Numele Domnului, găsim bârfitori, egoişti, lacomi, mincinoşi şi chiar mai rău de atât. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi într-adevăr în mijlocul acelor adunări, cum de fapt se cere în rugăciuni? Ar tolera El atâta necurăţie câtă ar găsi în adunările care se consideră a fi în Numele Lui? Am uitat cumva ce au păţit fiii preoţilor Aron şi Levi când au îndrăznit să se prezinte necuraţi înaintea Domnului? (Leviticul 10: 1, 2; 1 Samuel 2: 12 – 17; Deuteronom 13: 12 – 18). Dacă am trăi sub Lege şi nu sub Har, în adunări ar fi un adevărat măcel din partea Domnului, după felul în care se prezintă ele înaintea Domnului. Şi dacă suntem sub Har, ce avem de pierdut în cazul în care ne prezentăm necuraţi în faţa Lui? Pierdem ceva foarte valoros, pierdem exact Duhul lui Dumnezeu! Am putea crede că Dumnezeu îşi lasă Duhul peste o adunare în care există un gram de necurăţie? În nici un caz, NU! Iată că necurăţia unui singur membru din adunare, duce la urmări grave. Acolo unde Duhul Domnului nu este prezent, îşi face loc neadevărul şi doctrina falsă! Nu este de mirare că o mare parte din doctrina tuturor religiilor este falsă, că în adunare sunt mulţi cei ce dorm şi doar câţiva „care nu şi-au mânjit hainele” (1Cor. 11:30; Apoc. 3:4). Cine are de câştigat din aceasta? Desigur, Satan, tatăl minciunii! În concluzie, dacă dorim să ieşim din „Babilon”, cum Biblia ne îndeamnă, trebuie mai întâi să devenim oameni buni, drepţi, corecţi, sinceri…, într-un cuvânt spus – curaţi. A fi robi în Babilon, înseamnă a fi robiţi de o învăţătură falsă. Nu în aceasta constă marele păcat, învăţătura falsă a unora, ci motivul pentru care au ajuns la aceea învăţătură greşită, iar motivul este necurăţia!! Nu în zadar, mesajul Domnului este: „Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului!” Din contextul versetului în discuţie reiese că această curăţire nu-i priveşte doar pe o parte din creştini, pe cei cu o răspundere sau cu o chemare mai deosebită, ci îi priveşte pe toţi din popor deopotrivă. Toţi pot purta vasele Domnului. (Isaia 52: 4, 6). Fraţilor! Puneţi pe Dumnezeu la încercare! Prezentaţi-vă înaintea Lui curaţi şi sfinţi, aşa cum cere El, şi vă veţi convinge că peceţile vă vor fi luate de pe Cuvântul Său (Apoc. 5:1; 10:2), iar Duhul Său vă va învăţa ce înseamnă a ieşi din Babilon şi veţi gusta libertatea cu care adevărul ne face liberi (Ioan 8:32). Ţineţi adevăratul post (Isaia 58:6, 7)! Doar „Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregătorul de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Isaia 58: 8 – 12. Încercaţi şi veţi avea doar de cîştigat! Slăvit, lăudat şi preamărit să fie IEHOVA, în veci de veci! IANUARIE 2019